Un clopot nevăzut a început să bată
Trezind suflarea țării ce-i slabă şi-n apus,
Chemare ce se-aude tot mai îndepărtată
Strigând către unire poporul cel supus.
Un murmur se aude în România Mare
Când buciumul răsună și-i cheamă pe eroi,
Carpații priveghează din zare până-n zare
Rugând pe Dumnezeu să fie între noi.
Și Bunii noştri strigă din ale lor morminte
Să apărăm pământul, suflarea strămoșească,
Uniți să fim prin veac și cu luare aminte
La tot ce este sfânt şi brazdă românească.
Te strig, frate român, trezește-te la viață,
Nu mai trăi ca umbra, ci falnic ca stejarul!
Ai pribegit destul prin neguri, chin și ceață,
Trăind printre străini cu lacrima și-amarul.
Te chem acum, române, în timpul de pe urmă
Prin tricolorul sfânt uniți pe veci să fim,
Noi nu suntem argaţi nici animale-n turmă,
Ci-n lumea asta mare semeți să vieţuim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu