 |
| Bianca-Aura Buta, Brașov |
Eminescu,
cel ce a marcat total şi definitiv spiritul poporului român, dându-i acea
verticalitate ce ţine de profunzimea şi puritatea gândirii marilor creatori
dintotdeauna, a înnobilat prin scurta dar zbuciumata-i trecere locuri scumpe
inimilor noastre... căutându-l, aflându-l şi mai ales citindu-i opera, ne trăim
înalt şi adânc propriul destin... Astfel: Eminescu suntem noi individualizându-ne
ca şi naţie spirituală între celelalte ale lumii... Astăzi, în acest ceas al
aducerii aminte, să ne oprim o clipă din tumultul vieţii care ne absoarbe,
aducându-i cu dragoste şi recuoştintă omagiul nostru pios...
Nostalgie
Îl slăvim pe Eminescu
 |
| 15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889 |
Ce a-nvăţat ca să apună;
Renăscându-se-n sublimul
Răsărit mândru de lună...
Şi în al stelei; ce însenină
În luciri de gând curat,
Visul nostru spre lumină
Renăscându-se-n sublimul
Răsărit mândru de lună...
Şi în al stelei; ce însenină
În luciri de gând curat,
Visul nostru spre lumină
Ce din versu-i s-a înălţat.
La aniversare
Când ne e dor
de Eminescu
Privim cu
drag spre poezie
Cum îşi
aşterne ea firescul
Iubirii ,
glas vrând să-i invie .
De ne e dor
de al lui codru
Pornim poteca
în urcare
Şi poposim
iar la izvorul
Cuvântului
ce-i vindecare .
Când ne e dor
de fericire
Facem din nou
un scurt popas
Culegem din a
lui iubire
Povestea unui
dar râmas
Privim la
steaua-i ce rasare
Şi noaptea ni
se însenină
Apoi lin scânteie
şi moare
Lăsând în
urmă a ei lumină.
Glasu-i de
vers; uşor pătrunde
Eternitatea
din alt ceas
Şi opreşte în
eter secunde
De bun venit,
de bun rămas!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu