 |
| Ludmila Vârlan-Turcu, Chișinău - Republica Moldova |
Reflecţie
La
umbra nucului bătrân,
Precum
spunea Poetul,
Revin
pe-o clipă şi... rămân
Pentru-ai
afla secretul.
Şi
caut taina undeva,
În
umbra-ntunecată,
Şi-ncerc,
poate aud ceva
Sub
creanga aplecată.
El
îmi îngână-ncetişor,
Foşnind
din frunza deasă,
O
melodie de amor
Doar
pentru Ea aleasă.
Şi
înălţându-se măreţ,
Îmi
spune-n şoaptă blândă
Să
fiu, un pic, mai îndrăzneţ
Cu
firea Ei plăpândă.
Şi
iarăşi plângem întristaţi
O
dragoste pierdută
Şi
blestemăm îndureraţi
Fiinţa
noastră mută.
La
umbra nucului bătrân
În
nopţile cu lună
Ne-nvăluie
în nori de chin
Romanţa
de pe urmă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu