SCOALĂ-TE, FRATE ROMÂNE! - Eugenia Enescu-Gavrilescu

                                                                                Eugenia Enescu-Gavrilescu

                           

                      SCOALĂ-TE, FRATE ROMÂNE!

                                  Plânge țara românească

                                       se cutremură pământul,

                                            c-am ajuns în casa noastră

                                                să ne înghițim cuvântul.

                                                     Ștefan, Mircea și Mihai

                                                          ne privesc de sus cu jale,

                                                               că pe-al nostru colț de Rai

                                                                    sunt doar fapte ilegale.

                                                                         Au ajuns să ne conducă

                                                                              oameni de prin țări străine,

                                                                                   avuția să ne-o ducă,

                                                                                        sufletul să ni-l închine.

                                                                                             Să ne pună bir pe viață

                                                                                                  și să ne transforme-n sclavi,

                                                                                                        iar în țara cea măreață

                                                                                                             să domnească cei mârșavi.

                                                                                                                                          Scoală-te, frate române,

                                                                                                                                     și trezește-te odată,

                                                                                                                                până când nu vom rămâne

                                                                                                                           cu visteria prădată!

                                                                                                                      Hai să dăm mână cu mână

                                                                                                                 și să-nfăptuim unirea,

                                                                                                            s-apărăm țara bătrână,

                                                                                                       să ne păstrăm moștenirea!

România, te iubesc (antologie literară online) - Ioana Gărgălie

Ioana GĂRGĂLIE

        România

                                                                              OCAUA LUI CUZA

                                                              Cuza Vodă, Domnitorul Principatelor unite,

                                                              A dat legi și-a dat reforme... și dacă țin bine minte

                                                              Legea cu „Ocaua mare” nu prea era respectată

                                                              De negustorii din târg. Și-a mers la Galați odată.

                                                              Îmbrăcat cu un suman și-o căciulă țărănească

                                                              Pe cel necinstit și lacom într-un fel să-l pedepsească...

                                                              Și-a luat ocaua mare și două putini cu lapte,

                                                              Lapte acru,... ca țăranii și s-a pus Cuza pe fapte

                                                              Amestecat cu norodul Vodă și-a luat îndemnul

                                                              Și-a nimerit la băcanul care vindea untdelemnul

                                                              Nu cu „ocaua lui Cuza”, vindea cu „ocaua mică”

                                                              Ca să se îmbogățească pe spinarea lui „opincă”...

                                                              Cuza Vodă i-a propus ca-ntre negustori un „troc”

                                                              Să-i dea lapte pe-untdelemn și-au bătut palma pe loc:

                                                              Șase ocale de lapte pe una de untdelemn

                                                              Hoțoman, șmecher băcanul a făcut cu ochiu' un semn

                                                              Și în loc de-ocaua mare voia să-i dea untdelemnul

                                                              Cu ocaua lui cea mică, (de-aceea făcuse, „semnul”)

                                                              Cuza Vodă a văzut că băcanu-i necinstit

                                                               Și ca să-l învețe minte uite-așa l-a pedepsit:

                                                               Și-a dat de pe cap căciula și a lepădat sumanul,

                                                               (Când a văzut epoleții... a înlemnit pe loc băcanul!)

                                                               I-a pus pe slujbași să-l plimbe cu ocalele de gât

                                                               Prin tot târgul din Galați pentru fapta ce-a făcut

                                                               Arătând ocaua mare să strige: „Cu asta, DA!”

                                                               Și-arătând ocaua mică: „Cu-asta,NU!”... Așa striga...

                                                               Dacă stau să mă gândesc să îmi vărs și eu amarul

                                                               L-aș chema pe Cuza în piață să verifice cântarul!...

                                                   

                    POPAS ÎN ISTORIE... MICA UNIRE

                    Azi mi-a căzut, citind, o lacrimă pe carte

                         Pentru ce-a însemnat atunci vasalitate

                              Când principatele române despărțite

                                   Erau stoarse de aur, de grâne și hulite

                                                                                    Sau transformate-n zonă de teatru pentru luptă

                                                                               Între Imperiile vremii...era țara împărțită

                                                                          Între cel Otoman, Habsburgic sau Imperiul Țarist,

                                                                     Sub jug fanariot...era trecutu-i trist...

                                   Ideea de UNIRE între PRINCIPATE

                                        A fost ca o scânteie a minții luminate

                                             Și-atunci unioniștii s-au ridicat la luptă

                                                  Dar revoluția lor a fost înăbușită

                                                                                Mișcarea națională pentru unitate

                                                                                     Cu marile puteri negocia tratate:

                                                                                           Moldova și Muntenia s-aleagă domnitor

                                                                                                În Divanurile ad-hoc după voința lor

                                                                                    Și-a fost ales ca domn măritul Cuza Vodă

                                                                               Și în Focșani și-n București, ...iar azi i-aducem odă!

                                                                          În luna lui gerar s-a încins Hora unirii

                                                                     Iar granița pe Milcov sortită-a fost pieirii

                                                                                       În Principatele unite domnea legea lui Cuza

                                                                                            Statul modern, de după, pe-aceasta și-a pus baza

                                                                                                  Străbunii mei uniți cinstind slova și glia

                                                                                                        Au dat numele țării spunându-i ROMÂNIA.

         

                                               

             ȘI TATĂL MEU A LUPTAT PENTRU REÎNTREGIRE

                   Basarabia sărmană, pământ și grai românesc

                        A fost ca mingea de ping-pong împărțită între Imperii

                             Sub cel Otoman întâi și-apoi sub regim Rusesc,

                                  Ruptă este și acuma din hotarul sfânt al țării

                                        Răstignită ca Iisus, a purtat cununi de spini,

                                             A venit la sânul mamei când a fost Marea Unire

                                                  Ca și pruncul rătăcit și pierdut printre străini

                                                       Cu iubire și speranță și cu lacrimi în privire

                    România ,,Dodoloață'' a fost iarăși dezmembrată

                         Pentru asta au semnat Molotov și Ribbentrop

                              În '940 Basarabia, sărmana, a fost iar la ruși cedată

                                   Și de-atunci plânge într-una și adună strop cu strop!

                                        Dar românii curajoși au dat piept cu inamicul

                                             Și-n război au vărsat sânge pe pământ basarabean

                                                  Mii de morți căzuți în luptă acolo își au mormântul

                                                       Care-au fost loviți de gloanțe de balaurul viclean

                                                                          Povestea ca pe-un coșmar tatăl meu acele lupte

                                                                     La Țiganca, la Vâlcov cu gamela ciuruită, rănit la picior și-n mână

                                                                 Și-n Spitalul din Tiraspol toți flămânzi ,cu fețe supte,

                                                            Toți în pieptul de țăran aveau inimă română...

                                                       Povestea cum schija morții dobora la întâmplare,

                                                    Și-amintea cum a căzut un maior, maiorul Doboș,

                                               Cum urlau răniții-n șanțuri pân' la ultima suflare

                                          Și imaginile de groază îl pândeau și când tata era moș...

                                          Și în iulie ''41 printr-o luptă încrâncenată

                                               Basarabia strivită, pustiită de război

                                                    De sub jugul sovietic iar a fost eliberată

                                                         Și-a venit la sânul mamei pentru scurt timp înapoi...

                                                              Ce păcat că n-a durat bucuria reîntregirii

                                                                   Și din nou ținutu-acesta a fost smuls hulpav din hartă!

                                                                        Ce păcat de-atâția morți și de sângele Unirii

                                                                             Basarabia și astăzi bate la români în poartă!...

                                              

România, te iubesc (antologie literară online) - Antonela Stoica

Antonela STOICA
       Germania

                                                            LA MULȚI ANI, UNITĂ ROMÂNIE!

                                                              La mulți ani, frumoasă ROMÂNIE!

                                                              Un Dar Divin, Iubită mi-ești TU, mie.

                                                              La mulți ani, Cer, Codrii și Izoare,

                                                              Văi și Câmpii...și Neagra noastră Mare!

                                                              Mulți Ani frumoși Ardealului, Moldovei,

                                                              Munteniei, ce leagăn îmi e slovei

                                                              La mulți ani Transilvanie iubită,

                                                              Din trupul Sacru-al Țării neclintită.

                                                              La mulți ani, Măicuță Sfântă, dragă!

                                                              La mulți ani, DACIA mea Întreagă!

                                                              La mulți ani și mândrilor Carpați!

                                                              La mulți ani, Românilor mei Frați!!

                                                              Din sufletul care se-nchină Ție,

                                                              La mulți, mulți ani, Unită Românie!

                        BÂNTUIE UN DOR

                        De la Nistru pân’ la Prut

                             bântuie un Dor durut:

                                  Dor de Limba noastră dragă,

                                       Dor de România-ntreagă,

                                            Dor de Casă și de Frați,

                                                 Dor de Munții sfinți, Carpați

                                                      Și de codrii minunați.

                                                           Dor de Marea noastră Neagră

                                                                Dorul ce pe toți ne leagă.

                                                                                                    Dor de portul strămoșesc

                                                                                                         Dor cu patimă, lumesc,

                                                                                                              Dor de frați ce se-osândesc,

                                                                                                                   Împreună se doresc

                                                                                                                        Dar prin lume rătăcesc.

                                                                                             Dor de Sat, fără blazoane,

                                                                                        De biserici și icoane,

                                                                                   Dor de cruci sfințind cotloane.

                                                                              Dor de nuca-n Măcinicii

                                                                         Din prinoasele Bunicii,

                                                                    Leacul împotriva fricii.

                                                               Dor de tot ce ne adună,

                                                          Dor de IA cea străbună,

                                                     De-a Sânzienelor cunună.

                                                                                          Dor de Glie, strămoșesc,

                                                                                               Dor de tot ce-i Românesc

                                                                                                    De Pământul ce-l iubesc.

                                                                                                                     De la Nistru pân‘ la Prut

                                                                                                                          Bântuie un Dor durut

                                                                                                                               Din Moldova mea-n tumult

                                                                                                                                    Dor de Doină, s-o ascult,

                                                                                                                                          Sica-n pietre s-o ascut

                                                                                                                                               Printre astre azimut,

                                                                                                                                                    Țara înapoi s-o mut.

                                                                                                  Țest oltenesc

                                                       SCRISĂ-N SOARTĂ-I STĂ UNIREA!

                           Printre vieți tergiversate caută sufletul dreptate.

                                A trecut mult prea mult timp, singur cuc, în fals Olimp.

                                     Vrea s-apuce Ierni în Țară, vrea copil să fie, iară

                                          Şi prin ger de crapă Satul să înceapă colindatul.

                                                                                         Vrea Tradiția să-nvie, să se-mbrace iar în Ie

                                                                                    Fluturând Marama-n vânt, să-ngenunche în  Cuvânt,

                                                                               Să-şi închine prin vâlcele Dor, istoriile grele;

                                                                          Legământul de Muscel, să își facă Crez din el.

                            Din zăpezi cât veşnicia îmi suspină România;

                                 Munți cu crestele golaşe toarnă plâns peste oraşe.

                                      Din pădurile ciuntite, cântece blagoslovite

                                           Ies din păsări strămutate, sus, pe ruine de cetate.

                                                                                          Dar topind inimi ca gheața, Soare luminându-mi fața,

                                                                                     Legendară vâlvătaie, Dragostea mea nu se-ndoaie!

                                                                                Mi-e Mândria o pecete, arsă-n frunte pe-ndelete,

                                                                           Căci născută sunt din Glia sfintei Dacia-România.

                            Țării mele-i stau arcaşă; Geto-Dacă sunt din fașă,

                                 Iar eu ținta n-o greşesc; arde-n piept foc strămoșesc.

                                      Strig în codri cu glas spart: România nu mi-o-mpart!

                                           Chiar prin vijelii de trec, capul, eu, nu mi-l aplec!

                                                                                           Urlă Lupii-n al meu gând: Țărișoara nu mi-o vând!

                                                                                      Nu există bani în lume să îngroape al EI renume;

                                                                                 De cultură o enclavă, România nu e sclavă!

                                                                            Ea-şi cunoaşte-n veci menirea: scrisă-n soartă-i stă 
Unirea!

România, te iubesc (antologie literară online) - Petre Chelu Bălăceanu

Petre Chelu BĂLĂCEANU
                România 

                  VEȘNICA ROMÂNIE

               Cât de frumoasă este Țara mea

                    Cuprinsă între Dunăre și Mare,

                         Cu munți și peisaje de splendoare,

                              Și stele multe pe-un cer de peruzea!

                                   Din veacuri multe-aici își duceau traiul,

                                        Un neam de Daci și de Romani în pace,

                                             Se-nțelegeau, doar unul era graiul

                                                  Ce-i unea când veneau dușmani rapace.

                                                                                                            Se adunară la un Divan adhoc,

                                                                                                       Un Principe și tagma boierească,

                                                                                                  Uniră prin Ucazul scris pe loc,

                                                                                             O Moldovă și-o Țară Românească.

                                                                                         Au râvnit-o hienele grămadă,

                                                                                    Ce și-au dorit s-o sfârtece-n bucăți,

                                                                               Ei nici acuma nu o vor întreagă,

                                                                          Și-i pregătesc într-una nedreptăți.

                                              Azi plânge-o soră mică peste Nistru,

                                                   Și-o altă soră se jelește peste Prut,

                                                        Le stăpânește un destin sinistru,

                                                             Să le-alăturăm la trup nu s-a putut.

                                                                  Ni s-au jertfit eroii pe altare,

                                                                       Să-și apere avutul lor și glia,

                                                                            Iar azi strigăm în zi de sărbătoare;

                                                                                 -Trăiască-n veșnicie România!

Gura Portiței, județul Tulcea, România

                                                                E SCRIS PE TRICOLOR UNIRE

                                                     Ce Țară mândră clădiră străbunii!

                                                          Pe un cer albastru s-au unit cărări,

                                                               Și-au dorit-o-atunci Tătarii și Hunii,

                                                                    Dar se-mprăștiară-n cele patru zări.

                                                                                               Reuniră Țara vestiți patrioți,

                                                                                          Scuturi nesfârșite la graniți s-au pus,

                                                                                     Valahi, Transilvani,Bănățeni și Moți,

                                                                                 La năvăliri multe cu toți s-au opus.

                                                      Curcubeul Țării doar trei culori are,

                                                           Șade pe Moldova, șade pe Ardeal,

                                                                Țara Românească-n licăr de soare,

                                                                     Cu priveliști clare, nu are egal.

                                                                                                Te-au cântat poeții în slove dibace,

                                                                                            În milenii multe ți-au spus să trăiești,

                                                                                      În bunăstare, lumină și pace,

                                                                                 Precum în poveste și-n splendori lumești.

                                                      Simt gândul cum îmi pleacă înspre Țară,

                                                           Și vreau să scot din inimă cuvinte,

                                                                Să scriu ode pe strune de vioară,

                                                                     Iar pe arcuș să scriu un imn fierbinte.

                                                        IMN PENTRU ROMÂNIA UNITĂ

                                                                                                 Ne-au dăurit strămoșii o Țară de vis,

                                                                                             Unită-n tărie și falnic destin,

                                                                                        Popor cu mândrie, la fire deschis,

                                                                                   În arealul fermecat Carpatin.

                                                              Și-au cătat românii atunci călăuza,

                                                         Vrând să fie stăpâni pe destine,

                                                    Le-a dat pronia cerească pe Cuza,

                                               Ales parcă pe principii divine.

                                 Istoria n-a putut să aștepte,

                            Că-n necazuri se zbătuse poporul,

                       Prin judecăți și gândiri înțelepte,

                  Veghea parcă din înalt Domnitorul.

                               S-aude cânt prin Codrii de Aramă,

                                    Și povești demult cu Cosânzene,

                                         Românii fericiți de bună seamă,

                                              Aveau demult valori europene.

                                                          Toamna când își golesc stejarii ramul,

                                                               Și vara cu grădini împodobite,

                                                                    Stau frumuseți ce parcă vrăjesc neamul

                                                                         De români cu plăceri nemărginite.

                                                              Se scurse timpu-n zborul lui prin Țară,

                                                         Renaște rugăciunea la icoane,

                                                    Trăiesc dacii aicea și afară,

                                               Și-ar vrea pe noul Cuza.Adu-l Doamne!

                                                                                                  Un plai de dor, povești nemuritoare,

                                                                                             Și un trecut cu pagini de trăire,

                                                                                        Cei ziditori de ROMÂNIA MARE,

                                                                          Ne cer să ținem ȚARA-n stăpânire.

Codrii de aramă. autor Anca Bulgaru, România