 |
| Constantin-Nicolae Gavrilescu |
Un zâmbet, o floare şi-o rază de soare
de mână cu gându-nfloresc,
nu lasă astă viaţă nimic la-ntâmplare
te-nalţă-n avânt tineresc.
Ștrengar îmi e gândul şi-mi lasă surâsul
deschis ca o floare-n amiezi,
în raze de soare mă pierd cu candoare
visând cum ai să mă dezmierzi.
Şi inima-ți spune cu şoapte nebune:
- Hai vino! Am poarta deschisă,
mi-e dorul iubirii în nemărginire
iar sufletul îmi este în transă.
Pe-aleea destinului caut mereu
petale de flori cu parfum,
sub razele calde-ale dorului meu,
să ţi le presar ţie-n drum.
Un zâmbet, o floare şi-o rază de soare
şi mână în mână, cu gând amândoi,
pecete vom pune cu o sărutare
şi-n viaţa de astăzi, şi-n viaţa de-apoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu