Georgiana Călinescu - București |
Înfloresc în mine sloiuri de gheață...
De pe acoperișuri cad
săgeți
trase de îngerii zăpezilor
crescute în ochii mei...
Nu pot să le opresc...
Îmi cresc pe suflet aisberguri...
sunt un ocean înghețat?
Îmi cresc în palme
blocuri de gheață...
sunt un oraș de la Polul Nord?
Mă ard focuri din priviri...
sunt un incendiu colectiv?
Din ochi se scurge apa vie...
sunt o ploaie...
sau sunt prea târzie?
De pe cer fug norii
încărcați de doruri albastre...
sunt o stea căzătoare?
Unde e îngerul meu păzitor?
Îngerul meu cântă
despre frunze și aripi frânte...
Și eu... sunt o îngerașă?
Ascult cântecul lui...
trase de îngerii zăpezilor
crescute în ochii mei...
Nu pot să le opresc...
Îmi cresc pe suflet aisberguri...
sunt un ocean înghețat?
Îmi cresc în palme
blocuri de gheață...
sunt un oraș de la Polul Nord?
Mă ard focuri din priviri...
sunt un incendiu colectiv?
Din ochi se scurge apa vie...
sunt o ploaie...
sau sunt prea târzie?
De pe cer fug norii
încărcați de doruri albastre...
sunt o stea căzătoare?
Unde e îngerul meu păzitor?
Îngerul meu cântă
despre frunze și aripi frânte...
Și eu... sunt o îngerașă?
Ascult cântecul lui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu