Poeți contemporani în Regal eminescian: Vasile Lihăt

Vasile Lihăt - Timișoara

De vorbă

         cu  Mihai Eminescu

                                                                   

Mihai! tu n-ai plecat din lume,

Mereu în suflet te-am păstrat,

Legat de țară-i al tău nume,

Și-n veci tu nu vei fi uitat.

Schimbări pe aici nu s-au făcut,                      

În frunte sunt tot trădători,

Românu-i tot nemulțumit,

În țară-ajuns-am cerșetori.

            Și ce-i a nost', nu e a nost',

            Fiindcă e dat „pe împrumut”,

            Iar țara nu mai e ce-a fost,

            Se-ntinde numai pân-la Prut.

           Românu-i tot împovărat,

           De taxe , accize și de dări,

           Cu tot cu țară-i cumpărat,

           Pus gaj la marile puteri.

                         Că-avem încă pământ bogat,

                         Și mulți sunt cei ce și-l doresc,

                         Suntem poporul blestemat,

                         Ce au de toate și cerșesc.

                         Punând pe Iuda la putere,

                         Încă odată am fost trădati,

                         Cu gândul numai la avere,

                         Cu tot cu țară am fost dați.

                                       Vând pământul cu morminte,

                                       Unde dorm strămoșii noștri,

                                       Și noi stăm în pat cuminte,

                                       Și privim la ei ca proștii.

                                      Toată țara-au pârjolit,

                                      Pe român l-a împovărat,

                                      Să trăiască-i nevoit,

                                      La străini să stea plecat.

                                                                          Vor o Românie mare,

                                                                          Dar lipsită de români,

                                                                          Ca să fure tot ce are,

                                                                          Umplând conturi la străini.

                                                                          Aruncând câte-o fărâmă,

                                                                          Moșului ce n-a plecat,

                                                                          Care încă se închină,

                    La troiță, lângă sat.        

                           Și cu lacrimi pe obraz,

                           Plânge țara… nu pe-ai lui,

                           Singur trage încă azi ,

                           De coarnele plugului.

                           Plugu-i vechi din timpul tău,

                           Numai boii sunt  schimbați,

                                                                                Trag la muncă, parcă stau,

                                                                                Iar la iesle sunt turbați.

                                                                                             Vezi Mihai! Și azi și-atunci,

                                                                                             Când pe tine te-au trădat

                                                                                             Ne conduc doar hăbăuci,

                                                                                                Ce strămoșii și-au uitat.

         Elogiu

  

Să-ți fie somnul lin,

Păcatele iertate,

La crucea ta mă-nchin,

Strângând la piept o carte.

Sunt gândurile tale,

Ce nouă ai lăsat,

Sunt strigăte de jale,

Ce-n lacrimi le-ai scăldat.                                          

Mormântul lui Eminescu - Cimitirul Bellu

 Sunt lecții de iubire,

De țară și de neam,

Cu dulcea ta vorbire,

La inimă balsam .

Cu lacrimi îți udăm

Și astăzi a ta cruce,

Nicicând nu-o să uităm,

De versul tău cel dulce.

În suflet și în minte,

Păstra-voi versul tău,

Sărac sunt în cuvinte,

Da-L rog pe Dumnezeu,

Luceafăr să te facă,

Pe boltă între stele,

Să mai cobori în joacă,

În visurile mele.

Și raza de lumină,

În noapte strălucească,

Să-aprindă în inimă,

Un dor să te iubească .

Chemări să-auzi în șoapte,

De dragoste și dor,

Dar strălucind în noapte,

Rămâi nemuritor…

                                                                                    Scrisoare (lui Mihai Eminescu)

                                                                                                       
                                                                                                   Cu Luceafărul din cer,

                                                                                                   Prieten din copilărie,

                                                                                                   Vezi cum codri noștri pier

                                                                                                   Și plângi peste Românie.

                                                                                În steluțe căzătoare,

                                                                                Lacrimile se transformă,

                                                                                Vezi că țara-i de vânzare,

                                                                                Graiul nost ia altă formă.

                                                     Că dorința-i arzătoare,

                                                     Să n-avem identitate,

                                                     Să fim slugi în-continuare,

                                                     De casă cât mai departe.

                                   Ești demult tare plecat,

                                   Versu-ți este actual,

                                   Prea multe nu s-au scimbat,

                                   Buciumul sună  pe deal.
                                                             
 Nimeni n-a-nțeles iubirea, 
 Cum doar tu o puteai face,                       
 Codrul și nemărginirea,                                     

Au rămas uitate-n pace.  

 Plânge zilnic România,

 Nu odată doar pe an,

 Plânge zilnic poezia,

 Că-ai plecat din acest neam.

 Dar în sfânta-ți nemurire,

 Tu Luceafăr de pe cer,

 Îmbraci țara în iubire,

 Poeziile nu-ți pier.