Sivia Râșnoveanu - Italia |
Mă-nalț, urmând cordonul de argint,
Chiar mă cuprinde-un fel de-ngrijorare,
Mai sunt în lume eu, sau doar mă mint,
Căci simt c-am devenit o altă stare.
În urmă mi se-mpleticesc ninsori,
Deasupra-mi sunt zăpezile de stele,
Și parcă-s fulg sau stea, iar alteori
Sunt răsuflarea conștiinței mele.
Mă simt atrasă-n valuri de culori
Ce mă-nfășoară și iar mă dezleagă,
Lumină sunt, de aștri arzători,
Mă risipesc în tot, dar sunt întreagă.
Înaintând, contururi se tot șterg
Și-aș vrea ca să pătrund și-n alte ere,
Dar mă oprește-un gând. Nu pot să merg,
Nu-mi este dat să trec de bariere.
Îndemnul nevăzut eu îl ascult,
În jos se văd iar valuri de ninsoare,
Și mi-aș dori....Cât mi-aș dori de mult!
Să trec de bariere... Pot eu oare?
Am plâns de dor...,că nu toate sunt cum trebuie...in viata..
RăspundețiȘtergereNU SE POT ȘTERGE..AMINTIRILE..,NICI CONȘTIINȚA CA ȘI O.."RUFĂ",OAMENII POT AVEA PROBLEME GRAVE...IN VIAȚA ȘI NU POT FACE CEEA CE VOR..,IN ANUMITE MOMENTE....
RăspundețiȘtergere