Dor de Eminescu
Ne este tare dor de Eminescu...
De poezii, de tot ce ne-a lasat,
O zestre-ntreaga stransa in tezaur,
Tu, Geniu drag,mult prea devreme ai plecat!
Ramai mereu o flacara nestinsa,
Luceafar drag,romantic,visator,
Privesc spre cer La steaua ta aprinsa.
Si-o lacrima se varsa.Ne este tare, tare dor...
Imi trece-acum prin minte, un gand:era mai bine
De am fi fost si noi contemporani cu tine,
Dar vezi de sus cat esti de adorat!
Iti spunem "O,ramai!" tu ai plecat..
Se lasa-ncet Sara pe deal iar noi,
Am vrea, dar nu se poate sa dam timpu-napoi.
Sa te avem aici,insa ramai si esti
Luceafar drag al poeziei romanesti!
Ne este tare dor de Eminescu...
De poezii, de tot ce ne-a lasat,
O zestre-ntreaga stransa in tezaur,
Tu, Geniu drag,mult prea devreme ai plecat!
Ramai mereu o flacara nestinsa,
Luceafar drag,romantic,visator,
Privesc spre cer La steaua ta aprinsa.
Si-o lacrima se varsa.Ne este tare, tare dor...
Imi trece-acum prin minte, un gand:era mai bine
De am fi fost si noi contemporani cu tine,
Dar vezi de sus cat esti de adorat!
Iti spunem "O,ramai!" tu ai plecat..
Se lasa-ncet Sara pe deal iar noi,
Am vrea, dar nu se poate sa dam timpu-napoi.
Sa te avem aici,insa ramai si esti
Luceafar drag al poeziei romanesti!
Eminescu e in noi
Eminesciana atmosfera si traire
Avem cu totii, suntem fericiti
Cu un Luceafar indragostit
Eminesciana atmosfera si traire
Avem cu totii, suntem fericiti
Cu un Luceafar indragostit
Care asteapta Sara pe deal
In mana cu o Floare albastra
Si spune O ramai, iar noi ramanem
Cu tine, Eminescu, esti cu noi
Azi, aici, acum si-ntotdeauna.
Tu n-ai plecat niciodata dincolo
Doar te odihnesti putin..
Te-ntreb De ce nu-mi vii
Cand eu te chem
Tu imi raspunzi,
Vino-n codru la izvorul..
La izvorul nostru, doar de noi stiut.
Respira codre, pleaca-ti crengile
La pamant
Tu ramai cu ramurile,
Cu pasarile si cerbii
Iar noi, ramanem cu Eminescu
Si cand avem un ragaz vom veni impreuna
Sa trecem codrii tai de arama.
Ne e dor de tine in fiece clipa,
Poetul inimilor noastre,
Pentru totdeauna.
In mana cu o Floare albastra
Si spune O ramai, iar noi ramanem
Cu tine, Eminescu, esti cu noi
Azi, aici, acum si-ntotdeauna.
Tu n-ai plecat niciodata dincolo
Doar te odihnesti putin..
Te-ntreb De ce nu-mi vii
Cand eu te chem
Tu imi raspunzi,
Vino-n codru la izvorul..
La izvorul nostru, doar de noi stiut.
Respira codre, pleaca-ti crengile
La pamant
Tu ramai cu ramurile,
Cu pasarile si cerbii
Iar noi, ramanem cu Eminescu
Si cand avem un ragaz vom veni impreuna
Sa trecem codrii tai de arama.
Ne e dor de tine in fiece clipa,
Poetul inimilor noastre,
Pentru totdeauna.
Grafica, Mihai Cătrună |
De dragul tau...
De dragul tau...
voi strabate muntii, vaile,
colinele si campiile,
voi veni peste tot sa te caut...
Tu, imi esti drag, pana la cer
si inapoi...
Te privesc si te citesc
iti citesc dragostea, trairea
si ma regasesc pe-acolo pe undeva.
De dragul tau...
voi saruta fiecare fila
voi pecetlui cu un zambet
fiecare cuvant scris de tine.
De dragul tau...
voi strabate muntii, vaile,
colinele si campiile,
voi veni peste tot sa te caut...
Grafică, Mihai Cătrună |
si inapoi...
Te privesc si te citesc
iti citesc dragostea, trairea
si ma regasesc pe-acolo pe undeva.
De dragul tau...
voi saruta fiecare fila
voi pecetlui cu un zambet
fiecare cuvant scris de tine.
De dragul tau...
voi scrie si eu
tu...muza mea
adorat, alunecand pe-o raza,
tu...Eminescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu