Nu-i durere, nu e leac, Nu-i cinstita adunare
La o margine de veac La o margine de zare...
Nu e leacul pentru dor, Nu e dor sa te cuprindă
Și din toate,în pridvor, Stă o stea sa se aprinda
Cât cuvantul,cât un semn, La o margine de zare
Și s-a isprăvit in lemn Noaptea cea iscoditoare...
Și s-a isprăvit în vis Despletita de constrângeri,
Luna cea din paradis, Luna cea de lângă îngeri.
La o margine de veac, La o margine de zare...
Cum sa le mai fiu pe plac Zilelor din calendare?
Nu-i durere sa mai doara, Nu-i mireasmă peste flori,
E doar cea ce te doboară E doar plânsul din viori.
Nu e leac, nu e magie, Nu e ce sa mai astept
Si plecand din poezie
Cartea-o voi avea pe piept.
Cartea-o voi avea pe piept.
