România

România

duminică, 29 ianuarie 2017

Poeți contemporani: Shanti Nilaya - Cu ecuații roz, de flori...

Shanti Nilaya - Iași














                                                                                          Iubitul meu, e lună plină
                                                                                          Iar basmul suie-n ceruri nori
                                                                                     Tu vânt îmi ești, eu sunt grădină,
                                                                                     Cu ecuații roz... de flori...

                                                                                Îmi curgi prin lujer verde chinul
                                                                                Îmi pui în sânge rădăcini
                                                                           Eu sorb din suflul tău veninul,
                                                                           Mi-amesteci iarba cu ciulini

                                                                      Respir, mă cerți, m-adormi buimacă
                                                                      Și mă alinți încetișor;
                                                                 Te strig, mă cânți, m-alungi, ce dacă
                                                                 Am chipul roșu de bujor,

                                                            Cu suflul șoaptelor din urmă 
                                                            (Câte grădini n-ai frânt așa?!)
                                                       Și-n palma ta cresc țepi ce curmă
                                                       Parfumul meu, de catifea...

                                                  Pe boabe mari de rouă-n gene
                                                  Joci miza ta pierdută ieri
                                             Și treci pe trupul meu alene
                                             Necunoscutele să-mi ceri.

                                        Nu-i joc să îmi transforme-o lume
                                        Când mă atingi - și tu te miri -
                                   Mai mult ca dorul tău, anume
                                   Și mă preschimb în trandafiri;

                                                        Iubitul meu, e lună plină
                                                        Iar basmul suie-n ceruri nori
                                                        Tu vânt îmi ești, eu sunt grădină,
                                                        Cu ecuații roz... de flori...

Pictură, Vladimir Volegov

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu