Viorel Sterian - Cele mai frumoase creații literare românești

 

      Viorel STERIAN - Italia

                     M-APASĂ NOAPTEA

 
                    M-apasă noaptea solitară
                  Fug stele stinse în apus
                       Un plânset răsunat de Sus
                            O lacrimă în Lut coboară.
 
                            S-a înfipt în crucile Golgotei
                          Tumultul lumii nebunești
                               Plâng cuiele în bolțile cerești
                                    Și Raiul arde-n voia soartei.
 
                                    Se lasă noaptea pe măslini
                                  Ne-a zăvorât în beznă Luna
                                       Cerșim la Cer iertari cu mâna
                                            Care-a pus pe frunte coroana de spini.
 
                                            Urlă un clopot pe Olimp
                                          Apostoli susură soborul
                                               Cu lutu-n palmă Creatorul
                                                    Măsoară-ngăduința-n timp.
 
                                                    Ne arde talpa lutul ars
                                                   Și-o noapte grea-n umeri apasă
                                                        În palme-o lumânare arsă
                                                             Topește timpul ce-a rămas.
 
                                                             În palma Fiului stă totul
                                                            Iertarea, ruga și păcatul
                                                                 Doar omenirea-și schimbă latul
                                                                      Și-n soarta ei urlă potopul.
 
                                                                      Sodoma și Gomora-n Lume gem
                                                                    Au înnegrit cu praf și Cerul
                                                                         Pândește clipa iar … Misterul

                                                                              Oare cât timp Noi mai avem?

Viorica Floroiu - Cele mai frumoase creații literare românești

 

    Viorica FLOROIU - Italia

                                                                           LACRIMILE BASARABIEI

 
                  Când a pierdut din ea o părticea
                       Măicuța Românie a îngenuncheat,
                            A plâns cerul și s-a întunecat
                                 Când i-a fost smulsă fiica, Basarabia.
 
                                 Plângeau frații despărțiți pe vecie
                                      Îmbrățișându-se făcând un Jurământ
                                           Că vor purta-n inimă și în gând
                                                Pământul sfânt și scumpa Românie.
 
                                                 Ei au vărsat lacrimi scăldate-n rouă
                                                      Crescând copii învățându-i pe-ascuns
                                                           Limba română care n-a apus
                                                                Oricât au vrut să ne despartă-n două.
 
                                                                Am crezut toți că în socialism
                                                                     Suntem urmăriți parcă de blestem
                                                                          Bolnavi și sufocați toți de sistem
                                                                               Am fost și suntem și-n capitalism.
 
                                                                               Speranța de-a mai fi uniți pe hartă
                                                                                    De cei ce ne conduc mârșav, prosperă,
                                                                                         Care-au vândut-o lăsând-o mizeră
                                                                                              Cu oameni triști ce bat din poartă-n poartă.
 
                                                                Năpăstuiți suntem între popoare
                                                                     Ne vindem codrul, pământul strămoşesc,
                                                                          Bătrani nehidratați care-n spital sfârșesc,
                                                                               Copii vânduți și fete, plângând peste hotare.
 
                                                                               Plânge sărmana Basarabia și plânge,
                                                                                    Cum plânge țara mamă România ,
                                                                                         Că-n floare e corupția în floare-i și hoția,
                                                                                              Și suferă mulțimea, plângând, din țară, fuge.

 

Felicia Percec , Sfântul Dumitru - Cele mai frumoase creații literare românești

 

Felicia PERCEC - Castilla La Mancha, Spania

                                                    SFÂNTUL DUMITRU

Toamna-și deșiră mosorul, furând razele de soare,
     De pe culmile mărețe cobor turme de mioare.
          Sună frunzele prin codru, veștede cad pe pământ,
               Adunate-ntr-un covor de-adierile de vânt.
 
               Ziua e mai mohorâtă și se întețește frigul,
                    Se-aprind focuri prin livezi c-a sosit Sfântul Dumitru!
                         Bucatele adunate stau pe mese-n iarmaroace
                              Și-și așteaptă mușteriii să le savureze-n pace.
 
                              Strălucește-n zori câmpia, de bruma ce s-a lăsat
                                   Peste iarba încă verde, pregătită de iernat.
                                        Iepurii în vizuină își duc traiul liniștit
                                             Și mai ies să dea o raită pe mlaștină-n pipirig.
 
                                              Gerul își arată colții și încet prinde putere
                                                   Peste toamna ce-ncet trece, lăsând în urmă tăcere.
                                                        Sfânt Dumitru este-n prag cu datinile străbune,

                                                             Să-l primim cum se cuvine, cinstindu-i frumosul nume!

Ștefania Burnea - Cele mai frumoase creații literare românești

 

Ștefania BURNEA - România

E TOAMNĂ ÎN MINE ȘI TOAMNĂ AFARĂ

          E toamnă cu parfum de ploaie,
               Pe caldarâm frunze valsează,
                    Rafale de vânt preiau tonul
                         Și-n muzici de corn ramul despoaie.
                              E toamnă, iubite, parfumuri vetuste revin,
                                   Mai greu îmi pare și norul
                                        Ce strânge-n poală stropul din gândul senin.
                    Te-ajunge chemarea?… te doare privirea
                         Când tot ruginiul din jur mă-mpresoară?
                              Îmi arde în el clipa ce-ar vrea să-ți prind mâna
                                   Când șoapta-mi pe buze se-oprește gângavă.
                                        Mi-e pasul străin pe drumuri trecute,
                                             Mi-s ochii de gând adumbriți
                                                  Mai fă-mă să simt că-i o toamnă
                                                       Ce-și scrie poveștile-n mii de dorinți.
                              Ascultă! cărarea de muzici vibrează,
                                   Mi-e toamnă în mine și toamnă afară...
                                        Cu gândul la ea mi-e dor de-o vioară
                                             Pe coarde să poarte parfum de roze, gutuie-amaruie
                                                  Și busuiocul nopții de vară.

Camelia Boț - Cele mai frumoase creații literare românești

 

Camelia BOȚ - Italia

                                          ZBOR SPRE ÎNNALT

 

                              Pe o alee cu teii înfloriți

                                   la o masă de piatră rotundă,

                                        azi, poeții-și scrijelesc pe pânza sufletului,

                                             cu cerneala adunată-n călimara deznădejdii,

                                                  zbaterile clipei în căutarea poemului

                                                       care să-i așeze lângă Luceafărul făr' de pereche...

                                                       Tot, azi, poeții nu mai știu,

                                                            că orice zbor spre înalt,

                                                                 nu e o joacă de copil,

                                                                      e un har care te poartă prin furtuni,

                                                                           prin ploi și ger, că te ridică, dar te și doboară...

                                                                                că stinge lumina-n tine, dar o și aprinde...

                                                                                Poeții, azi, uită că al lor har,
                                                                                     care-l au, e doar de la Dumnezeu!

                                                                                             LA MIEZUL NOPȚII

                                                                                                       Din marea de emoții

                                                                                                  am adunat, până azi,

                                                                                             perlele vieții...

                                                                                        Mi-am făcut un giuvaier

                                                                                   de care să rămână

                                                                              agățați ochii tăi...

                                                                         Din zbaterea valurilor

                                                                    am compus, până azi,

                                                               o simfonie,

                                                          prin care să răsune-n infinit

                                                    doar clipele de iubire...

                                               Iar azi, peste oglinda mării,

                                          voi așeza, la miezul nopții,

                                     cununa lunii,

                                capcana gândurilor

                           și-a miilor de frici

                      ce ne despart...

                                       ................................

                                       Ca atunci când vei privi marea

                                       Să știi că-n ea mi-am revărsat
                                       menirea...

Carmen Pinte - Cele mai frumoase creații literare românești

 

Carmen Pinte - România 

                                       

 

                                            AL MEU ÎNGER

                                                           Îngenunchez, mă rog tăcerii,
                                                                La mal, cuvintele se sparg
                                                                     Pe stâncile din largul mării
                                                                          Se frâng doruri pe un catarg.

                                                                                             Din vernisajul lumii mele,
                                                                                        Din roua zorilor de zi,
                                                                                   Se cern vise tot mai rebele...
                                                                              Ești îngerul cu ochii verzi.

                                                           Îngenunchez ca și salcâmii
                                                                 Când își apleacă ușor floarea
                                                                      Și la altar le dărui vremii
                                                                           Parfumul ce-nvăluie zarea…

                                                                                              Îmi caut tainic coronița
                                                                                         Pe frunte ce mi-ai pus cândva,
                                                                                    Iar ochii îmi ascund dorința
                                                                               De a ne pierde undeva.

                                                           Îngenunchez ca-n ritualuri
                                                                Cu Ifigenii date-n dar,
                                                                     De m-ar salva acele valuri,
                                                                          Valuri înalte de cleștar.

                                                                                              Să fiu altarurilor smirnă,
                                                                                         Caișilor floarea-napoi,
                                                                                    Picturilor să fiu culoarea
                                                                               Și clipei zâmbetul din ploi.

                                                           Mă rog și-mi caut iar cărarea,
                                                                Mi-e rostul acuma împlinit,
                                                                     Căci peste toată închinarea,
                                                                          Tu, al meu înger, ești iubit!

Vasilica Purice - Cele mai frumoase creații literare românești

 

                                                                                                                              

                                                                                                                        Vasilica PURICE - România

                                TU AI ALES

 

          Tu m-ai ales dintre minuni, să-ți fiu a opta,

               Mi-ai dat și-un nume - IUBIRE,

                    Nemarginirea unui gând, să ne fie șoapta -

                         Nisipul ce curge ireversibil, către nemurire.

                         Mi-ai dat forma unui pescăruș în zbor,
                              Și mi-ai făcut din țipăt libertate...
                                   M-ai prins de bolta visului, cu ace de dor,
                                        Să-ți fiu cel mai dulce, ultim, dintre păcate.

                                        Ai ales să-mi fii val de liniște întinsă
                                             Peste furtunile unui cadran ancorat în mare -
                                                  Simfonie Albastră, de sufletu-mi pretinsă,
                                                       Fără să simt că ești un om cuprins de-ngrijorare.

                                                       Un om ce a ales sacrificiul, lacrima și dorul,
                                                            Cu sufletul frânt în două părți egale...
                                                                 Un căpitan de vas, ce nu și-a pierdut umorul,
                                                                      Ce mă trăiește între agonie și extaz, ca pe-o ninsoare.

Firuța Mureșan - Cele mai frumoase creații literare românești

 

Firuța MUREȘAN

       România

                                                                       RUGĂ MAICII DOMNULUI

                                              Prea Sfântă Fecioară, de Dumnezeu născătoare

                                                   Te cântă toți creștinii, în zi de sărbătoare,

                                                         Pământul Te slăvește, în cer îngerii-Ți cântă,

                                                              Lumină ești pe calea lui Hristos cea sfântă!

                                                                                Cu blânda Ta privire ne mângâie simțirea

                                                                           Învață-ne iertarea, virtutea și iubirea,

                                                                      În bunătatea Ta, hrănește-ne cu pace,

                                                                 Îmbracă-ne-n cuvinte, când inima mai tace!

                                              Arată-ne Lumina, Calea ce duce spre Viață,

                                                   Când norii grei pe-un colț de suflet se agață,

                                                        Cu lacrimi de sânge stropit-a fost cărarea

                                                             Ce duce la Iisus, la El e îndurarea!

                                                                                Pe cei bolnavi alină-i, îndură-Te de ei,

                                                                           Revarsă Maică mila și vindecă-i pe ei,

                                                                      Celor triști și singuri adu-le-n suflet soare

                                                                 Iar tuturor iubire, iertare și-ndurare!

                                              Cât despre mine, Maică, de viață dătătoare,

                                                   Te cânt și te slăvesc, în zi de sărbătoare,
                                                        Cu buze tremurânde,Te rog să ocrotești

                                                             Tot ce-i frumos în mine, ce-i rău să-l risipești!

Liliana Toderiță - Cele mai frumoase creații literare românești

 

                                    La mulți ani sărbătoriților!

    

Liliana TODERIȚĂ - România

                                                      IMN

                             Te cântă Marie, Preasfântă Fecioară,

                                  Pământul şi cerul în cor te slăvesc,

                                       Te cântă tot omul,iar îngerii zboară,

                                            Vestind Înălțarea la Tronul Ceresc.

                                            Te cântă Mireasă şi Maică Curată,

                                                 Văzduhul cu stele,cu nori şi cu vânt,

                                                      Te cântă natura de Domnul creată

                                                           Frunză şi iarbă, cer  şi pământ.

                                                           Te cântă Candelă, veşnic aprinsă
                                                                Copiii în strane ți-aduc osanale,
                                                                     Te cântă creştinul, ce poartă nestinsă,
                                                                          Nădejdea ce-o are în milele tale.

                                                                          Te cântă şi Sfinții în Biserici străbune,
                                                                               Iar preoți înalță imnuri, Curată,
                                                                                    Te cântă inima mea în rugăciune,
                                                                                         Pământul şi Cerul îți cântă deodată.

Costy Triță - Cele mai frumoase creații literare românești

 

Tanțy și Costy TRIȚĂ 

          România

                                                                                PROMIT A FI DISCRET

                                                            Am redeschis plăcerilor...altare,

                                                                 Lumini rebele puse-ntr-un sărut

                                                                      Și nebunii... ce toarnă-n avatare,

                                                                           Flăcări de dor... uitate-n așternut.

                                                                           Redesenez minunilor prea plinul,

                                                                                Plătind cu el, uium, pentru păcate

                                                                                     Când din pahare... ne îmbie, vinul,
                                                                                          Ce-a înroșit... cearceafurile... toate.

                                                                              Nu am să scriu, iubitelor, poeme,
                                                                         Las palmele pe coapse și pe sâni,
                                                                    Eliberând sintagmele din scheme,
                                                               Când ochii verzi mă caută, nebuni.

                                                               Promit a fi discret, două, trei zile,
                                                          Înțelegând pudoarea...și parfumul
                                                     Acelui trup cu îndrăzneli... subtile,
                                                Ce m-a iubit, cum n-a făcut-o unul.

                                                                           Adun apoi... dorințele... din șoapte,
                                                                           Din răsuflări...ce încă mă-ncălzesc
                                                                           Și te deschid încet, cu buze coapte
                                                                           Când bate ceasul nopții diavolesc.
                                                                           (Costy Triță)

Nicu Doftoreanu - Cele mai frumoase creații literare românești

 

Nicu DOFTOREANU

       România

                                                    TANGOUL RÂVNITELOR IUBIRI

 
Motto:
În aritmetica iubirii, unu plus unu fac totul,
pe când doi minus unu este egal cu zero
Mignon Mclaughlin (1913-1983)
 
                                                       Ce repede dispar din amintiri
                                                       speranţele râvnitelor iubiri!
                                                       Născute amăgiri din tinereţe
                                                       Cu ne-mpliniri
                                                       ce-s gata să ne-nveţe
                                    Că... uneori,
                                    se pare,
                                    vine-o vreme
                                    În care toate-ncep din nou să cheme!
                                                       Ce repede apar în amintiri
                                                       aromele trecutelor iubiri!
                                                       Rememorându-le constați uimit
                                                       Cât de subit te-nveselești pe loc,
                                                       ori te-ntristezi, depinde de noroc,
                                    Sau...
                                                       unde crezi că eşti pe scara vieţii
                                                       Și care e relația ta cu...
                                                                                             „Roua dimineții”.
                                                       Ce repede revin în amintiri
                                                       speranţele râvnitelor iubiri!
                                    Când uiți că-s doar poveşti de-nsingurat,
                                    Din visul ce-l dorești resuscitat.
                                    Și regăsești dorinţelor de ieri.
                                                                          Altar secret pe care să disperi.
                                                                          E necesar să le respingi magia,
                                                                          Fiindcă altfel revine... nostalgia
                                                       Ce repede devin iar amintiri
                                                       aromele trecutelor iubiri!
                                                                          Așa că mă întreb:
                                                                          E-adevărat?
                                                       Valoarea clipei stă...
                                                       doar în păcat?
                                                       Dar asta-nseamnă...
                                                       Că ne-au fost sortite
                                                       Numai puţine clipe fericite?
                                                                                                 Dacă-i așa...
                                                                                                 Râvnitele iubiri
                                                                                                 Devin, când guști, 

                                                                                                 Doar simple... năluciri!