Camelia Boț - Cele mai frumoase creații literare românești

 

Camelia BOȚ - Italia

                                          ZBOR SPRE ÎNNALT

 

                              Pe o alee cu teii înfloriți

                                   la o masă de piatră rotundă,

                                        azi, poeții-și scrijelesc pe pânza sufletului,

                                             cu cerneala adunată-n călimara deznădejdii,

                                                  zbaterile clipei în căutarea poemului

                                                       care să-i așeze lângă Luceafărul făr' de pereche...

                                                       Tot, azi, poeții nu mai știu,

                                                            că orice zbor spre înalt,

                                                                 nu e o joacă de copil,

                                                                      e un har care te poartă prin furtuni,

                                                                           prin ploi și ger, că te ridică, dar te și doboară...

                                                                                că stinge lumina-n tine, dar o și aprinde...

                                                                                Poeții, azi, uită că al lor har,
                                                                                     care-l au, e doar de la Dumnezeu!

                                                                                             LA MIEZUL NOPȚII

                                                                                                       Din marea de emoții

                                                                                                  am adunat, până azi,

                                                                                             perlele vieții...

                                                                                        Mi-am făcut un giuvaier

                                                                                   de care să rămână

                                                                              agățați ochii tăi...

                                                                         Din zbaterea valurilor

                                                                    am compus, până azi,

                                                               o simfonie,

                                                          prin care să răsune-n infinit

                                                    doar clipele de iubire...

                                               Iar azi, peste oglinda mării,

                                          voi așeza, la miezul nopții,

                                     cununa lunii,

                                capcana gândurilor

                           și-a miilor de frici

                      ce ne despart...

                                       ................................

                                       Ca atunci când vei privi marea

                                       Să știi că-n ea mi-am revărsat
                                       menirea...

Carmen Pinte - Cele mai frumoase creații literare românești

 

Carmen Pinte - România 

                                       

 

                                            AL MEU ÎNGER

                                                           Îngenunchez, mă rog tăcerii,
                                                                La mal, cuvintele se sparg
                                                                     Pe stâncile din largul mării
                                                                          Se frâng doruri pe un catarg.

                                                                                             Din vernisajul lumii mele,
                                                                                        Din roua zorilor de zi,
                                                                                   Se cern vise tot mai rebele...
                                                                              Ești îngerul cu ochii verzi.

                                                           Îngenunchez ca și salcâmii
                                                                 Când își apleacă ușor floarea
                                                                      Și la altar le dărui vremii
                                                                           Parfumul ce-nvăluie zarea…

                                                                                              Îmi caut tainic coronița
                                                                                         Pe frunte ce mi-ai pus cândva,
                                                                                    Iar ochii îmi ascund dorința
                                                                               De a ne pierde undeva.

                                                           Îngenunchez ca-n ritualuri
                                                                Cu Ifigenii date-n dar,
                                                                     De m-ar salva acele valuri,
                                                                          Valuri înalte de cleștar.

                                                                                              Să fiu altarurilor smirnă,
                                                                                         Caișilor floarea-napoi,
                                                                                    Picturilor să fiu culoarea
                                                                               Și clipei zâmbetul din ploi.

                                                           Mă rog și-mi caut iar cărarea,
                                                                Mi-e rostul acuma împlinit,
                                                                     Căci peste toată închinarea,
                                                                          Tu, al meu înger, ești iubit!

Vasilica Purice - Cele mai frumoase creații literare românești

 

                                                                                                                              

                                                                                                                        Vasilica PURICE - România

                                TU AI ALES

 

          Tu m-ai ales dintre minuni, să-ți fiu a opta,

               Mi-ai dat și-un nume - IUBIRE,

                    Nemarginirea unui gând, să ne fie șoapta -

                         Nisipul ce curge ireversibil, către nemurire.

                         Mi-ai dat forma unui pescăruș în zbor,
                              Și mi-ai făcut din țipăt libertate...
                                   M-ai prins de bolta visului, cu ace de dor,
                                        Să-ți fiu cel mai dulce, ultim, dintre păcate.

                                        Ai ales să-mi fii val de liniște întinsă
                                             Peste furtunile unui cadran ancorat în mare -
                                                  Simfonie Albastră, de sufletu-mi pretinsă,
                                                       Fără să simt că ești un om cuprins de-ngrijorare.

                                                       Un om ce a ales sacrificiul, lacrima și dorul,
                                                            Cu sufletul frânt în două părți egale...
                                                                 Un căpitan de vas, ce nu și-a pierdut umorul,
                                                                      Ce mă trăiește între agonie și extaz, ca pe-o ninsoare.

Firuța Mureșan - Cele mai frumoase creații literare românești

 

Firuța MUREȘAN

       România

                                                                       RUGĂ MAICII DOMNULUI

                                              Prea Sfântă Fecioară, de Dumnezeu născătoare

                                                   Te cântă toți creștinii, în zi de sărbătoare,

                                                         Pământul Te slăvește, în cer îngerii-Ți cântă,

                                                              Lumină ești pe calea lui Hristos cea sfântă!

                                                                                Cu blânda Ta privire ne mângâie simțirea

                                                                           Învață-ne iertarea, virtutea și iubirea,

                                                                      În bunătatea Ta, hrănește-ne cu pace,

                                                                 Îmbracă-ne-n cuvinte, când inima mai tace!

                                              Arată-ne Lumina, Calea ce duce spre Viață,

                                                   Când norii grei pe-un colț de suflet se agață,

                                                        Cu lacrimi de sânge stropit-a fost cărarea

                                                             Ce duce la Iisus, la El e îndurarea!

                                                                                Pe cei bolnavi alină-i, îndură-Te de ei,

                                                                           Revarsă Maică mila și vindecă-i pe ei,

                                                                      Celor triști și singuri adu-le-n suflet soare

                                                                 Iar tuturor iubire, iertare și-ndurare!

                                              Cât despre mine, Maică, de viață dătătoare,

                                                   Te cânt și te slăvesc, în zi de sărbătoare,
                                                        Cu buze tremurânde,Te rog să ocrotești

                                                             Tot ce-i frumos în mine, ce-i rău să-l risipești!

Liliana Toderiță - Cele mai frumoase creații literare românești

 

                                    La mulți ani sărbătoriților!

    

Liliana TODERIȚĂ - România

                                                      IMN

                             Te cântă Marie, Preasfântă Fecioară,

                                  Pământul şi cerul în cor te slăvesc,

                                       Te cântă tot omul,iar îngerii zboară,

                                            Vestind Înălțarea la Tronul Ceresc.

                                            Te cântă Mireasă şi Maică Curată,

                                                 Văzduhul cu stele,cu nori şi cu vânt,

                                                      Te cântă natura de Domnul creată

                                                           Frunză şi iarbă, cer  şi pământ.

                                                           Te cântă Candelă, veşnic aprinsă
                                                                Copiii în strane ți-aduc osanale,
                                                                     Te cântă creştinul, ce poartă nestinsă,
                                                                          Nădejdea ce-o are în milele tale.

                                                                          Te cântă şi Sfinții în Biserici străbune,
                                                                               Iar preoți înalță imnuri, Curată,
                                                                                    Te cântă inima mea în rugăciune,
                                                                                         Pământul şi Cerul îți cântă deodată.

Costy Triță - Cele mai frumoase creații literare românești

 

Tanțy și Costy TRIȚĂ 

          România

                                                                                PROMIT A FI DISCRET

                                                            Am redeschis plăcerilor...altare,

                                                                 Lumini rebele puse-ntr-un sărut

                                                                      Și nebunii... ce toarnă-n avatare,

                                                                           Flăcări de dor... uitate-n așternut.

                                                                           Redesenez minunilor prea plinul,

                                                                                Plătind cu el, uium, pentru păcate

                                                                                     Când din pahare... ne îmbie, vinul,
                                                                                          Ce-a înroșit... cearceafurile... toate.

                                                                              Nu am să scriu, iubitelor, poeme,
                                                                         Las palmele pe coapse și pe sâni,
                                                                    Eliberând sintagmele din scheme,
                                                               Când ochii verzi mă caută, nebuni.

                                                               Promit a fi discret, două, trei zile,
                                                          Înțelegând pudoarea...și parfumul
                                                     Acelui trup cu îndrăzneli... subtile,
                                                Ce m-a iubit, cum n-a făcut-o unul.

                                                                           Adun apoi... dorințele... din șoapte,
                                                                           Din răsuflări...ce încă mă-ncălzesc
                                                                           Și te deschid încet, cu buze coapte
                                                                           Când bate ceasul nopții diavolesc.
                                                                           (Costy Triță)

Nicu Doftoreanu - Cele mai frumoase creații literare românești

 

Nicu DOFTOREANU

       România

                                                    TANGOUL RÂVNITELOR IUBIRI

 
Motto:
În aritmetica iubirii, unu plus unu fac totul,
pe când doi minus unu este egal cu zero
Mignon Mclaughlin (1913-1983)
 
                                                       Ce repede dispar din amintiri
                                                       speranţele râvnitelor iubiri!
                                                       Născute amăgiri din tinereţe
                                                       Cu ne-mpliniri
                                                       ce-s gata să ne-nveţe
                                    Că... uneori,
                                    se pare,
                                    vine-o vreme
                                    În care toate-ncep din nou să cheme!
                                                       Ce repede apar în amintiri
                                                       aromele trecutelor iubiri!
                                                       Rememorându-le constați uimit
                                                       Cât de subit te-nveselești pe loc,
                                                       ori te-ntristezi, depinde de noroc,
                                    Sau...
                                                       unde crezi că eşti pe scara vieţii
                                                       Și care e relația ta cu...
                                                                                             „Roua dimineții”.
                                                       Ce repede revin în amintiri
                                                       speranţele râvnitelor iubiri!
                                    Când uiți că-s doar poveşti de-nsingurat,
                                    Din visul ce-l dorești resuscitat.
                                    Și regăsești dorinţelor de ieri.
                                                                          Altar secret pe care să disperi.
                                                                          E necesar să le respingi magia,
                                                                          Fiindcă altfel revine... nostalgia
                                                       Ce repede devin iar amintiri
                                                       aromele trecutelor iubiri!
                                                                          Așa că mă întreb:
                                                                          E-adevărat?
                                                       Valoarea clipei stă...
                                                       doar în păcat?
                                                       Dar asta-nseamnă...
                                                       Că ne-au fost sortite
                                                       Numai puţine clipe fericite?
                                                                                                 Dacă-i așa...
                                                                                                 Râvnitele iubiri
                                                                                                 Devin, când guști, 

                                                                                                 Doar simple... năluciri!

Adriana Rușățeanu - Cele mai frumoase creații literare românești

 

Adriana Rușățeanu - România

                                     PARFUMUL UNEI IUBIRI

 
                                   Se-așterne praful peste două urme
                                        Ce-au fost cândva urme de-ndrăgostiți.
                                             Azi e târziu și abia ne știm pe nume
                                                  Și doar copacii stau înlănțuiți.
 
                                                  S-a scuturat glicina ca o boare
                                                       Parfumul ei însă a rămas în noi
                                                            Și amintirea noastră încă doare
                                                                 De când am împărțit totul la doi.
 
                                                                      Eu voi păstra doar cântecul de greier.
                                                                           Să iei cu tine tot ce-a fost frumos
                                                                                Și voi porni lumea să o cutreier,
                                                                                     Să nu mai simt durerea până-n os.
 
                                                                                                        Păstrează tu tot aurul clipitei
                                                                                                   Lasă-mi mie rugina din priviri.
                                                                                              Pun un bănuț pe altarele risipei,
                                                                                         Să cumpăr timpul unei noi iubiri
 
                                                                                   Și-apoi cu ea mă voi împodobi
                                                                              Glicina iar o voi simți pe pernă
                                                                         Iar când te vei întoarce-n zori de zi,
                                                                    Mă voi simți frumoasă și eternă.

Eugenia Zabulica - Cele mai frumoase creații literare românești

 

Eugenia ZABULICA - Republica Moldova

                                                              CEI DOI

 
                                                         Și iarăși amurgul
                                                              îmbracă tăcerea,
                                                                   plecând, domol, la culcare,
                                                                        iar Luna aruncă
                                                                             priviri încordate
                                                                                  în urma-i
                                                                                                cu semn de-ntrebare.
                                                                                           Se-aprinde-n târziu
                                                                                      un sărut printre ramuri,
                                                                                 scoțând licuriciul din fire
                                                                            ce-și arată lumina
                                                                       ca un luciu în geamuri,
                                                         orbind doi inși de iubire.
                                                               O pasăre-n noapte
                                                                    se oprește din zbor,
                                                                         deslușind șoapte dulci
                                                                              în tăcere
                                                                                    și așterne pe aripi
                                                                                                 cuvinte de-amor,
                                                                                            încăntată,
                                                                                       fălfâind de plăcere.
                                                                                  Liniștit, duhul nopții
                                                                             se ascunde-n fiori,
                                                                        ascultând a tainei psaltire,
                                                         iar cei doi, captivați,
                                                              până-n zori  

                                                                   rătăcesc pe un val de iubire.

Mariana Kiss - Cele mai frumoase creații literare românești

    

Mariana KISS - România

                                                AM STRĂBĂTUT LINIȘTITĂ UNIVERSUL
 
                                    Timpul își cerne fuioarele peste amintiri...
                                         Din matca mării valuri se ridică...
                                              O muzica divină harpele îngână...
                                                   Mă dezbrac de tine, de vechi iubiri...
 
                                                                                     Orologiul stelar bate încet, sacadat.
                                                                                Intru în apa lacului argintie,
                                                                           Mă renasc din porii ce vor să vie
                                                                      În tempoul unui cânt de mult uitat...
 
                                    Aripi de îngeri mă înconjoară,
                                         Îmi astupă goliciunea în noapte,
                                              Zefirul aduce din depărtări șoapte
                                                   Le așază în părul meu într-o doară...
 
                                                                                        

                                                                                     Mai jos, în aval, păcatul se spală
                                                                                Îi trebui multă apă, să iasă curat...
                                                                           De fapt nu știu dacă a reușit vreodat'
                                                                      Să intre în a virtuții splendidă aulă...
 
                                    M-am îmbrăcat doar cu versul,
                                         Cu cerneluri multicolore m-am tatuat,
                                              Esența magnoliilor în pumni am luat
                                                   Și-am străbătut liniștită universul...