 |
| Leonid Iacob, Comănești, jud. Bacău |
Eminescule
Eu doar te port în suflet
şi trăiesc sub semnul
luceferilor rostirilor tale.
Orice alte cuvinte aş spune
sunt de prisos.
casa cu poveşti (fb)
Ninge pe fluturi, pe vise şi zori
Bojdeuca stă-n noapte cu ochi de lumină
Şi-aşteaptă stăpânul cu-alai de copii
Poveştile lui şi-ale lumii să spună.
Şi-aşteaptă stăpânul cu-alai de copii
Poveştile lui şi-ale lumii să spună.
Vin
toate poveştile în casa în care
Bădia
Mihai le-asculta-n nopţi târzii
Şi
parcă-i aud glasul lui de rugare:
-
Bădiţă Ioane, te rog să le scrii!
Şi-a
nins cu poveşti peste albele file
Bojdeuca
râdea ascultând pe cei doi
De-aceea,
iubeşte povestea, copile,
Şi adu
în lume poveşti de la noi.
Voievodul
Cândva, pe-al lumilor izvod
Grafica, Mihai Cătrună
Era venit din văi, din lunci,
Purta în el un dor nestins,
În el suntem şi tu şi noi
Aici, pe-al Daciei pământ.
Voievodul
Cândva, pe-al lumilor izvod
trecea un tânăr voievod
cu pasul rar şi zâmbet blând,
ca visul de Luceafăr sfânt,
stăpân pe-a lumilor cuvânt.
Stăpân pe-al lumilor cuvânt.
 |
| Grafica, Mihai Cătrună |
Era venit din văi, din lunci,
cu ochi himerici şi adânci
şi-un tei avea, un tei prea sfânt, şi-un lac şi-un codru pe pământ
şi nuferi izvorând cuvânt.
Şi nuferi izvorând cuvânt
Purta în el un dor nestins,
un dor ca rugul cel aprins
şi marea-n pieptul lui cântând,
prin plopii fără soţ trecând
coroană îi punea-n cuvânt.
Coroană îi punea-n cuvânt.
În el suntem şi tu şi noi
şi eu şi el şi ea şi voi
ce tot trăim al său cuvânt
și versu-i îl sorbim oricând
şi-l ducem în al nostru gând
Aici, pe-al Daciei pământ.
Aici, pe-al Daciei pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu