 |
| Tamara Negură - |
Eminescu
Pe bănci de lemn
într-o tavernă
mohorâtă
un Eminescu visează
alături de bătrânii
plebei proletare
la dreptatea dreptăţii
cuvântului îngrădit de legi,
doar juguri au ţăranii
o religie inventată … de cine
să ţină în lanţ?
Un Eminescu…visează,
eu îl aştept… în parc
lângă teiul nostru
de ce-uri nerostite
de plopii fără soţ
amanetaţi cu suflete rătăcite
îşi aşteaptă răspunsul
azi
pe banca amintirilor noastre viscolite
de iubire!...
Cine eşti, Eminescu?
Floare-albastră, floare-albastră,
totuşi este trist în lume...
vijelii şi emisfere
viscole, zăpezi, troiene,
Eminescu printre gânduri
versuri curg în şoapte-gânduri
emblematică iubire,
suflet de poet, simţire!
Nu mai e ca nimeni altul
până azi în versul lui,
învăţăm noi epigonii,
rime din izvorul... cui?
Romantisme şi pamflete
ne îmbată în tavernă,
când ieşim neputincioşi
să ne batem în „arenă”,
critici aspre fără rimă
azi sunt toate un măcel,
bătălii de epopee
Baiazid ne spune el
şi cu Mircea ne dăm mâna
peste timp....nemuritor,
Eminescu este ţara
semănată în
culori.
Vino
 |
| Grafica, Mihai Cătrună |
Vino dar să ne-ntâlnim
În cei codri de aramă
Nimeni în lume nu va şti
Şi-om iubi fără de teamă!
În păduri de-argint şi rai
Eminescu să ne-aştepte
Să ne cânte-n vers de nai
Lângă brazi din ale lor cetini!
Ne-om hrăni de la izvor
Şi vom bea nectarul
muzei
Iarna noastră c-un fior
Vom păstra-o în firul frunzei.Şi vor trece ani şi ani
Noi în dragoste curată
Vom trăi fără să ştim
Timpul în lume ce se-arată! 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu