 |
| Maria Niculescu - București |
CÂT TE IUBESC!
Cât te iubesc, ce mi se-ntâmplă, oare?
De sunt aceeași, sunt cu totul alta,
Am regăsit a Fericirii halta,
Ori am rămas aceeași, visătoare?
De-i vis, te rog, nu-ngădui trezirii
Să scuture, din flori de lămâiță
Atât de mult dorita coroniță
Ce-o vreau a mea, chiar în pofida Firii!
Cât te iubesc! Tu m-ai schimbat în totul,
Mă simt frumoasă, bună, înțeleaptă,
Mai lasă-mi visul, nu știu ce m-așteaptă,
Vreau să câștig al Fericirii-potul.
Atunci, iubitul meu, din piept voi scoate,
Ofranda rubinie fremătândă,
S-o iei drept cea mai mare-a ta izbândă,
Rămâi în al meu vis, mult adorate!
MAI LASĂ-MĂ...
Mai lasă-mă să te privesc în ochi
Chiar dacă, tot privindu-te,-ameţesc;
Îţi pare curios? Chiar nefiresc?
Doresc, al meu iubit, să te deochi!
Să te mângăi, pe frunte să te-alint,
Să îţi descânt pe roua de pe frunză
Şi-n gându-mi, gându-ţi tainic să pătrunză,
Ţi-oi da să bei licori din flori de mint,
Prinundesmaraldine am săprefir
Iubirea-mi prefăcută în esenţă-
Încet, încet, cu multă imprudenţă:
Trei picături, mirabil elixir.
Când vei deschide ochii, va să vezi
Cu totul alta decât cea ce este,
Să par a fi ieşită din poveste,
Să nu-i ceri, frumuseţii-mi, noi dovezi.
Şi voi avea curaj, atunci, să-ţi spun
Iubirea ce, în suflet, se frământă,
Iubirea, pe cât pură, pe-atât sfântă;
În fericirea-mi aş dori
s-apun.
În altă viaţă-am să te-aştept, să fii,
Va să trăim iubirea ne-ncepută
Pe pajişti verzi, în cânt de alăută,
Sub soare blond, sub stele sidefii...
SĂRUTĂ-MĂ, IUBITE!
Sărută-mă, iubite,
Nu fi gelos pe
Vântul
Ce-aleargă în neştire,
Şi-apoi e nestatornic,
Se întrecând, isteţul,
Cu acul de la ornic
Şi, nefiresc de iute,
Spre zări, îşi ia avântul!
Sărută-mă iubite,
Nu fi gelos pe
Soare,
El e amantul Zării
Şi-n marea-i pasiune
Nu ştie ce-i măsura
Şi nici i se supune,
Ardoarea dăruindu-şi
Din zori, până dispare!
Sărută-mă iubite,
Nu fi gelos pe
Valul
Ce-n efemer, sărutul,
Îşi dăruieşte viaţa,
Se stinge cât ai spune
Un "Bună dimineaţa!"
Nu are timp, sărmanul,
Să-şi afle idealul!
Sărută-mă, iubite,
Al tău sărut adie,
Mă-ngheaţă, mă-nfioară,
Mă răcoreşte iară,
Îmi dă aripi, iar trupu-mi,
Spre 'nalturi albe zboară,
Mă simt, mă simt uşoară,
Un fulg de păpădie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu