România

România

marți, 17 ianuarie 2017

Poeți contemporani în Regal eminescian: Marilena Caraghiaur

Marilena Caraghiaur - București

















              Dor de tine

A trecut vremea cu vânturi şi ploi,
A trecut vremea cu frig şi noroi,
A trecut vremea cu flori şi căldură,
A trecut vremea cu pizmă şi ură.

Au plecat clipe cu negre aripe,
Au plecat clipe iubiri să-nfiripe,                       
Au plecat clipe cu tine departe,
Au plecat clipe regrete să poarte.

A lucit rază de soare navlnic,
A lucit rază de luceafar falnic,
A lucit rază de sfioasă lună,
A lucit rază de talent-cunună.

A suit culmea gândăcelul hranic,
A suit culmea sufletul tău darnic,
A suit culmea glas ce îl ştim bine,
A suit culmea dorul nost' de tine ... 



                  Cerul trist e!

                             Hohot viu, şuvoi de lacrimi
                             Vor să cheme, să întoarcă
                             Cu bagajul tau de patimi
                             A-ntunericului barcă.

                                                     Ai plecat şi o minine
                                                     Nu va fi să te întoarcă.
                                                     Te tot duci, nimic nu spune
                                                     A-ntunericului barcă.

                                                                              Cerul trist e, drumu-i rece,
                                                                              Florile vor să te-ntoarcă.
                                                                              Ne zâmbeşti şi mergi ferice
                                                                              Cu-a-ntunericului barcă.

                                                                                 

                                                                                     La mormântul lui Eminescu

                                                                                            Îţi pun buchet de galbeni' flori
                                                                                            La cap, iar la picioare
                                                                                            De albăstrele-aştern covor
                                                                                            A cerului culoare.

                                                                           Culori de veşnic tricolor
                                                                           Şi veşnic-inspirare,
                                                                           Gândind că roşul eşti chiar tu,
                                                                           Cu inima ta mare!

                                                            Mereu petrecem gând şi duh,
                                                            Tristeţea nu apune.
                                                            „Continuaţi!” - sus, în văzhuh,
                                                            Mirajul tău ne-o spune.

                                              La pana ta, alătur fulg,
                                              Voind ca să se ştie -
                                              Pe lespedea de demiurg
                                              Că plânge-o Românie!

                                Când scriem, toţi ne amintim
                                De pana ta, măiastră -
                                Luceafăr eşti, în ţintirim,
                                Şi-n noapte, la fereastră!...

Cimitirul Bellu - București

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu