 |
| Lili Șipoteanu - Roman , jud. Neamț |
Bădiță Ioane! Bădiță Mihai!
Bădiță Ioane,
se-aud bătăi în poartă,
Eu rogu-te,
tu din bojdeucă ieși,
Se vede un om
falnic, te așteaptă,
Cât stați de
vorbă, să ne mai scrii povești!
Străluce
printre stele și privește
La codrii de
aramă, la izvor,
Este tăcut și
sufletu-i jelește
După iubirea
ascunsă-ntr-al lui dor.
E cel căruia-i
spui cu-a ta trăire
,,Bădiță
Mihai!” și-apoi, la Ipotești,
I-asculți
poveștile ce-s cu simțire
Rostite de
plaiuri românești.
Din când în
când, la cuiburi vin în taină,
Cu ciripitul
lor în somn ascuns
Doar păsărele
care știu ce-nseamnă
Versul lui
Eminescu, vers ne-nvins.
Printre
scrisori se rătăcește-agale
Bătrânul
Mircea cu ai lui oșteni,
Taverna
mohorâtă-apare-n cale
Pentr-un
popas făcut din azi în ieri.
Bădiță Ioane!
și Tu, Bădiță Mihai!
(Așa cum vă
spuneați în timp, odată)
Ne-ați părăsit
cândva cu mult alai,
Dar cei
rămași, în inimă vă poartă!
Bădiță
Ioane! Bădiță Mihai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu