A avut Eminescu copii? - Prof. Ion Ionescu-Bucovu

Ion Ionescu-Bucovu, Râca - Argeș

     Despre poetul național Eminescu orice notă biografică trebuie luată în seamă. O întrebare care a stârnit interesul biografilor lui a fost și aceasta: a avut Eminescu copii?

     Știm din însemnările contemporanilor și din poezia lui că Eminescu a fost un copil precoce și presupunem că și-a început viața sexuală de timpuriu. Ne aducem aminte de idilele lui din sat cu iubita din poezia „Seara pe deal”. Poezia aparține perioadei de tinerețe (1871). Și este o amintire proaspătă a trăirii din sat. Cadrul rustic al începutului înserării, răsunetul clopotului, toaca, oamenii care se întorc acasă de la muncă, pregătesc starea emoțională tulburătoare a poetului:

                                                     „Ah! în curând satul în vale-amuțește,

                                                     Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbește;
                                                     Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagî,
                                                     Ore întregi spune-ți-voi cât îmi ești dragă!
                                                     Te-i rezema, dulce copil, de-al meu umăr-
                                                     Și fir cu fir păru-ți aurit am să-l număr,
                                                     Ap-am să beau din a ta gură frumusețe,
                                                     Dulci sărutări din ai tăi ochi de blândețe.

                                                     Îmbrățișați noi vom ședea la tulpină,
                                                     Fruntea-mi în foc pe-ai tăi sâni se înclină,
                                                     Ce-alături cresc dulci și rotunzi ca și rodii-
                                                     Stelele-n cer mișcă-auritele zodii.
                                                     Ne-om rezima capetele-unul de altul
                                                     Li surâzând vom adormi sub înaltul,
                                                     Vechiul salcâm,- astfel de noapte bogată
                                                     Cine pe ea n-ar da viața toată?”.

     Fiorul întâlnirii cu ființa iubită cuprinde nu numai sufletul poetului, ci și natura care-l ocrotește. De altfel dragostea la Eminescu în toate poeziile lui se desfășoară în „marea carte a naturii”, în codru mai ales. Bunica lui Mihai spunea că băiatul „ sta pi la horă și să-ndemna la gioacă”.

Se știu puține lucruri despre acestă fată. Să fie fata din „Mortua est”? e greu de spus. Dar poetul, după moartea ei „Am sfărâmat arfa-și a mea cântare/S-a înăsprit, s-a adâncit, s-a stins.” Iubita de la Ipotești apare în diferite ipostaze în poezia lui și nu se stinge nici în ciclul veronian.
Augustin Z.N. Pop, eminescologul care și-a închinat toată viața lui Eminescu, făcând anchete pe teren cu privire la viața și opera lui, între 3 și 9 iulie 1955 s-a deplasat la Ipotești, obținând precizări utile despre familia Eminovicilor și despre copilăria și adolescența lui Eminescu, din amintirile sătenilor. (Vezi: „Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu”)
     Contemporanii poetului au știut că Eminescu a avut un fiu natural pe nume Mihail Lăzăreanu, născut la 19 iunie 1877 a cărui mamă, Ileana de 25 de ani, era căsătorită cu pădurarul Ioan de 32 de ani. Peste ani, când Ilie Lăzăreanu, cum fusese declarat la naștere, împlinea vârsta de 50 de ani, a cerut Tribunalului Botoșani să-i rectifice identitatea, alăturându-i numele de Mihai, „fiul real al tatălui său”, renunțănd la Ilie. Având martori legali, avocatul Dumitru Mănăstireanu, cu discreție, prin depoziție orală și atestare scrisă, a susținut autenticitatea celor revendicate. Copilul s-a născut la Ipotești și a fost botezat de Henrieta. Mihai Eminescu s-a interesat de el când era elev la Pomârla, vizitându-l. Iată câteva rânduri din depoziția petentului: „ tatăl reclamantului stătea în căsuța boierească Ichim; iar peste drum stătea boierul Eminovici. Bătrânul Lăzăreanu era paznicul acestei păduri. Între noi se amesteca adesea și juca cu plăcere mingea-țic Mihai Eminescu, sau cum îi ziceam noi copiii satului: Cuconașul Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la 1883 sau 1884, și duduca Hanrieta, sora lui Eminescu venind să privească și ea hârjoana noastră a tuturora, aducea de mânuță pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care îl dezmierda și îl numea într-una Mihai, zicând că ea l-a botezat și ea i-a dat numele Mihai, ca și fratele ei.”
     Mama reclamantului pe atunci era o frumoasă blondină, tânără, care stătea mai mult singură, bărbatul fiind plecat mai mereu în pădure. Mai mult, familia stătea poartă în poartă cu familia Eminovocilor, făcându-și vizite reciproce. Dacă dăm nouă luni înapoi de la nașterea lui Mihai Lăzăreanu, descoperim că Mihai Eminescu fusese în octombrie 1886 pe la Ipotești, ceea ce ne întărește convingerea că întradevăr, omul nu mințea, era chir copilul lui Mihai.
     Mihai Lăzăreanu a devenit slujbaș fiscal la Botoșani, ducând o existență retrasă, fiind un om ciudat. A fost necăsătorit toată viața, a stat singur ca un pustnic și a murit în anul 1944.
     Al doilea copil al poetului a fost pe punctul să-l aibă cu Veronica Micle în vara anului 1880. Dragostea pentru Veronica Micle este cunoscută cititorului și nu mai e cazul să reamintesc relațiile dintre ei. Cele mai frumoase poezii din ciclul veronian, eminescu le-a închinat ei. Virginia Micle-Gruber, fata Veronicăi, transmitea lui Victor Eminescu, fiul căpitanului Matei Eminescu, fratele poetului, care la rândul lui transmitea în scris lui Corneliu Botez: „După cât se pare, Veronica ar fi rămas însărcinată în iarna 1879-1880 de la Eminescu” De altfel și Veronica recunoaște într-o scrisiare adresată poetului „ scumpului și iubitului meu Eminescu” din 2 noiembrie 1879, după mai bine de o lună de la revenirea ei de la București, unde locuise la Eminescu în str. Buzești nr. 5, că rămăsese însărcinată: „Eu am fost menită de soartă a plăti totdeauna scump un cias de mulțemire, și fericirea mea nespusă care am simțit-o lângă tine, nebuniile fericite, de sigur că nu puteam decăt să le plătesc foarte scump, atât de scump încât mi groază a mă opri lung timp asupra acestui preț.” De altfel sarcina s-a complicat și Veronica a fost obligată să avorteze, deși ea ar fi vrut să aibă un copil de la Eminescu.
     Ce-ar fi fost ca Eminescu să fi avut un urmaș de la el și Veronica?
     Poate ar fi fost o împlinire a marii dragoste care s-a consumat între ei.