 |
| Ioan Rațiu - București |
RONDEL
EMINESCIAN
„Nu credeam
să” pot a juca vreodată
Rolul nepăsării celui vinovat
Nopţii albe şi dimineţii pată
Repetând eroarea primului păcat
Lacrimă tăcerii-n cădere iată
Câtă-nchipuire tremură ciudat
„Nu credeam
să” pot a juca vreodată
Rolul nepăsării celui vinovat
Din crâmpei de viaţă facă-se roată
Regăsind alt zâmbet într-un alt oftat
Visului cântând fericirea toată
Pentru clipa
care n-a aplaudat
„Nu credeam
să” pot a juca vreodată
CE-ŢI PASĂ
Ce-ţi pasă
ţie chip de plâns
Dacă m-ascund sub pleoape
Şi zâmbetul şi pumnul strâns
O clipă dor
îngroape
În amintiri tăceri n-au strâns
 |
| Grafică, Mihai Cătrună |
Cât ar voi să scape
Ce-ţi pasă
ţie chip de plâns
Dacă m-ascund sub pleoape
Te simt în spaţiul restrâns
Alunecând pe ape
Liber apoi la fel constrâns
Oriunde mai încape
Ce-ţi pasă
ţie chip de plâns
IDEAL
lui Eminescu
„Timpul”... către Ideal
Ai grăbit prea luminat
Prăvălind... "Sara pe deal",
„Proletar şi... Împărat”
Peste rugul dragostei,
Printre visuri să petreci –
Ca şi florile de tei –
După râurile reci
Să renaşti, în basm, prin pleoape
Deschizând câte-o „Scrisoare”...
Spre... A FI... mereu, aproape,
Doinelor mângâietoare,
Lângă plopii ce păzesc
Pentru- „o oră de iubire”...
„Blând Luceafăr”… Eminesc...
„Fără soţ”, în strălucire...
 |
| Grafică, Mihai Cătrună |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu