Viorel Sterian - Cele mai frumoase creații literare românești

 

      Viorel STERIAN - Italia

                     M-APASĂ NOAPTEA

 
                    M-apasă noaptea solitară
                  Fug stele stinse în apus
                       Un plânset răsunat de Sus
                            O lacrimă în Lut coboară.
 
                            S-a înfipt în crucile Golgotei
                          Tumultul lumii nebunești
                               Plâng cuiele în bolțile cerești
                                    Și Raiul arde-n voia soartei.
 
                                    Se lasă noaptea pe măslini
                                  Ne-a zăvorât în beznă Luna
                                       Cerșim la Cer iertari cu mâna
                                            Care-a pus pe frunte coroana de spini.
 
                                            Urlă un clopot pe Olimp
                                          Apostoli susură soborul
                                               Cu lutu-n palmă Creatorul
                                                    Măsoară-ngăduința-n timp.
 
                                                    Ne arde talpa lutul ars
                                                   Și-o noapte grea-n umeri apasă
                                                        În palme-o lumânare arsă
                                                             Topește timpul ce-a rămas.
 
                                                             În palma Fiului stă totul
                                                            Iertarea, ruga și păcatul
                                                                 Doar omenirea-și schimbă latul
                                                                      Și-n soarta ei urlă potopul.
 
                                                                      Sodoma și Gomora-n Lume gem
                                                                    Au înnegrit cu praf și Cerul
                                                                         Pândește clipa iar … Misterul

                                                                              Oare cât timp Noi mai avem?

Viorica Floroiu - Cele mai frumoase creații literare românești

 

    Viorica FLOROIU - Italia

                                                                           LACRIMILE BASARABIEI

 
                  Când a pierdut din ea o părticea
                       Măicuța Românie a îngenuncheat,
                            A plâns cerul și s-a întunecat
                                 Când i-a fost smulsă fiica, Basarabia.
 
                                 Plângeau frații despărțiți pe vecie
                                      Îmbrățișându-se făcând un Jurământ
                                           Că vor purta-n inimă și în gând
                                                Pământul sfânt și scumpa Românie.
 
                                                 Ei au vărsat lacrimi scăldate-n rouă
                                                      Crescând copii învățându-i pe-ascuns
                                                           Limba română care n-a apus
                                                                Oricât au vrut să ne despartă-n două.
 
                                                                Am crezut toți că în socialism
                                                                     Suntem urmăriți parcă de blestem
                                                                          Bolnavi și sufocați toți de sistem
                                                                               Am fost și suntem și-n capitalism.
 
                                                                               Speranța de-a mai fi uniți pe hartă
                                                                                    De cei ce ne conduc mârșav, prosperă,
                                                                                         Care-au vândut-o lăsând-o mizeră
                                                                                              Cu oameni triști ce bat din poartă-n poartă.
 
                                                                Năpăstuiți suntem între popoare
                                                                     Ne vindem codrul, pământul strămoşesc,
                                                                          Bătrani nehidratați care-n spital sfârșesc,
                                                                               Copii vânduți și fete, plângând peste hotare.
 
                                                                               Plânge sărmana Basarabia și plânge,
                                                                                    Cum plânge țara mamă România ,
                                                                                         Că-n floare e corupția în floare-i și hoția,
                                                                                              Și suferă mulțimea, plângând, din țară, fuge.