România

România

Revistă ISSN-L 2393-4506

sâmbătă, 10 martie 2018

„Mărțișor - tradiție daco-tracă” - Constantin-Nicolae Gavrilescu









Constantin-Nicolae Gavrilescu
     Crevedia, jud. Dâmbovița





                  E mărțișor!

                 Sunt ultimile zile, și adio!
                      Ici-colo, neaua se topește.
                           De undeva, la radio,
                                un cântec vesel înflorește.

                                     Zâmbește soarele-n ferestre,
                                          căldura țurțurii-i dezgheață,
                                               rămâne  iarna fără zestre
                                                    când strălucește--n dimineață.

                                                         E mărțișor! Vin babe multe
                                                              și ghiocelul a-nflorit,
                                                                   zăpadă este sus la munte
                                                                        în zilele ce s-au mărit.

                                                                                                   E început de primăvară.
                                                                                              Pe jgheaburi curge apa iernii,
                                                                                         se-agită totul pe afară
                                                                                    când răsăriți sunt ghioceii.

                                                                               Încep să-apară călătorii
                                                                          plecați din toamnă peste mări,
                                                                     se-ntorc și berzele, cocorii,
                                                                acasă, de prin depărtări.

                                                           E primăvara ce-i grăbește
                                                      să reînceapă ciclul sfânt,
                                                 al dragostei ce izvodește
                                           și redă viața pe Pământ.






















Pictor, Constantin-Daniel Rosenthal

sâmbătă, 3 martie 2018

„Mărțișor - tradiție daco-tracă” - Nicu Doftoreanu









Nicu Doftoreanu
       București



                                              TANGOUL MĂRŢIŞORULUI

                                    Când simt că-mi dau târcoale...
                          Capcanele Tristeţii
                                    Despăturesc un pic din Petecul de Viaţă,
                                    Cu marginile încă brumă de speranţă.
                                    Şi stau în pragul Tinereţii,
                                    Până ce simt răcoarea Dimineţii 
                                    Unei promise mîngîieri de DOR pe braţe...

                                  ATUNCI,
                                  …sunt biată jucărie-n mâna ta
                                    Care,... ATENŢIE!
                                    Începe cu intenţii-aparte
                                    A se strica fără iubirea arătată-n Martie! 

                                    Repeticind destine,
                                    ce se destramă-n boare de suspine,
                                    Cer TIMP:
                                    Dă-mi timp,
                                    Dă-mi timp,
                                    Sau  NU!
                                    Mai bine lasă-mă-n alt timp
                                    Hai!..
                                    Lasă-mă-n alt TIMP să-mi vin în fire!

                                    Când totul pare spus, în fine,
                                    Tot mai găsesc un pic de viaţă-n vine
                                    Și redespăturesc iar dorul, călătorul,
                                    Dar nu încet!...
                                    De-acum dau cu piciorul!
                                    Şi, … poate că nu credeţi tot ce spun!
                                    Însă vedeţi,
                                    eu nu  mai sunt Om Bun!
                                    Resping reţeta fericirii porţionate:
                              Cu mângâieri de soartă şi lovituri în spate!
                                    Considerând din toate,
        …ca cea adevărată,
                                    Doar frumuseţea-n alb gândită-n suflet
                                    Şi delicat legată
                                     ...cu şnurul bicolor de FERICIRE,
                        De petecul de viaţă de…Iubire.




„Mărțișor - tradiție daco-tracă” - Elena Moisei










   Elena Moisei
Sibiu, jud. Sibiu



                                                             MĂRȚIȘOR

                                                                                     Am făcut inima nor...
                                                                                Și-am trimis-o călător...
                                                                           În lumina lunii seara...
                                                                      Să-ți aducă primăvara...

                                              În șoaptă-n fâlfâit ușor...
                                                   Trece-o pasăre în zbor...
                                                         Dând rapid din aripioare,
                                                              Îți trimite-o sărutare...

                                                                                     Scară spre înalt întind...
                                                                                Luna vreau să o cuprind...
                                                                           Și-un coșar trăgând o scară,
                                                                      Pân'la stele se urcară...

                                              Și-am de gând să mă strecor,
                                                   În vârful picioarelor...
                                                        În visul tău mă cuibăresc...
                                                             Și ce să fac...eu te iubesc!

                                                                                      Peste dealuri, plin de dor,
                                                                                 Îți trimit un mărțișor...
                                                                            Să-ți aducă de la mine,
                                                                       Un sărut și...numai bine!



„Mărțișor - tradiție daco-tracă” - Ala Mîrza –Turbal









 Ala Mîrza –Turbal
Republica Moldova 



  MĂRȚIȘORUL VINE DIN LEGENDĂ   

          Era micuț, plăpând, abia ieși,  
               Făcându-și loc, prin stratul de zăpadă   
                    Și, curios, în jurul său privi:  
                         - Sunt singur? Niciun frate - să mă vadă?  

                              Mărite Soare, bună dimineața!  
                                   Brândușă, soră dragă, ieși afară!  
                                        Tu, iarbă, hai, trezește-te la viață!   
                                             Au! Nu vedeți că vine Primăvara?  

                                             Un vânt geros, uimit de îndrăzneala  
                                        Ce-o demonstrase bravul Ghiocel,    
                                   Vru chiar atunci să-i ceară socoteala,  
                              Porni  să sufle rece peste el. 

                                  Sărmanul... Tremura-ncercând zadarnic  
                                       Să se-nvelească-n frunzulițe mici...  
                                            - Oare de ce am fost atât de harnic?  
                                                 Să fi știut că-i Crivățul pe-aici...  

                                                 S-a aplecat... Se pregătea să moară,  
                                            Dar a simțit că-l ia o palmă caldă,  
                                       Era frumoasa Zână-Primăvară, 
                                  Pe care-atât de mult a vrut s-o vadă.  

                                  Un degețel al ei - însângerat  
                                       De-un spin trimis de Crivăț, cu furie.  
                                            Pe jumătate-n roșu colorat,  
                                                 L-a strâns la piept, căldura-i să-l învie.   

                                                 De inima ei bună s-a lipit  
                                            Viteazul Ghiocel, alb-roșior,  
                                       Iar fata, cu blândețe, i-a șoptit:  
                                  - Bine-ai venit la Oameni, Mărțișor!   

                                 De-atunci, din vremuri vechi, de la strămoși,  
                                      Purtăm la piepturi, primăvara, floare - 
                                           Un MĂRȚIȘOR.  Canafii mici, pufoși,  
                                                FAC LUMEA FERICITĂ, ZÂMBITOARE! 

















                                                                            MĂRȚIȘOARE

                                                                       Doi canafi, de foc și nea,
                                                                  Prinși la piept, alăturea,
                                                             La-nceput de primăvară,
                                                        Voie bună-aduc în țară.

                                                   De a lor îngemănare,
                                              Chiar și gerul frică are,
                                         Când îi vede – mici eroi,
                                    Dă, ca racul, înapoi.

                                    Albul pur și luminos,
                                          Prins de roșul cald, frumos, –
                                               Obicei din buni-străbuni,
                                                    Face oamenii mai buni.

                                                         Face un întreg popor
                                                              Mai curat, mai iubitor.
                                                                   Omul merge-ntinerit,
                                                                        Zâmbitor și fericit.

                                          Mici steluțe – mărțișoare
                                     Ard la piept și fiecare,
                                Preschimbat de-a lor lumină,
                           Vede lumea mai senină! 



   

                                                                                                    

vineri, 2 martie 2018

„Mărțișor - tradiție daco-tracă” - Marilena Perijoc









    Marilena Perijoc
Giurgiu, jud. Giurgiu



                         BĂTRÂNA DOCHIA


                       Bătrâna Dochia avea o fiică
                            Ce era vitregă, nu o iubea.
                                 Urând-o a trimis-o pe cea mică
                                      La un izvor în plină vreme rea.
 
                                           Să-i spele o haină și să i-o albească
                                                Chiar dacă iarna-i îngheța pe toți.
                                                     Iar fata a încercat să reușească,
                                                          Să spele haina neagră n-avea sorți.

                                                                          Atunci în calea ei văzând cum plânge
                                                                     A apărut un bărbat, Mărțișor,
                                                                I-a oferit o floare ca un sânge
                                                           Cu alb pe-alocuri și miros ușor. 

 
                                                      A sfătuit-o să creadă-n magie
                                                 Și să încerce haina a o spăla.
                                            În suflet o speranță îi învie,
                                       Ea haina încă o dată curăța.
 
                       Iar Dochia mirată de ce vede
                            Privi atentă, floarea i-a zărit,
                                 C-a venit primăvara prinse- a crede,
                                      Cu turmele spre munte a pornit.
 
                                           În mersul ei a aruncat cojoace
                                                Gândind că soarele va apărea,
                                                     Dar venind, frigul, prinse să se joace
                                                          În vârf de munte, era vreme rea.
 
                                                                          Iar ea și oile au devenit pietre,
                                                                               Sub ochii tânărului Mărțișor.
                                                                                    Bine cu rău se luptă-n multe vetre,
                                                                                         Albul și roșul au rămas simbol.























                                                                                         LEGENDA PRIMĂVERII


                                                                                   Legenda primăverii ne-amintește
                                                                              De o fetiță ce iubea dreptatea.
                                                                         Părinții, frații ei în răutate,
                                                                    Într-un deșert și-au construit cetatea.
 
                                                               Iar într-o zi fetița Primăvara
                                                          Din fumul negru-al urii a evadat.
                                                     Cu capu-n jos mergând și-a dus povara
                                                Chemată magic de un glas înfundat.
 
                          Și obosită a căzut se pare
                               Pentru-a ajunge-ntr-un loc mai frumos,
                                    Sărăcăcios, într-o lumină mare
                                         Căci era casa Domnului Hristos.
 
                                              Dorința ei a fost să se răzbune
                                                   Pe răul ce-a cuprins familia,
                                                        Iar Dumnezeu sperând la fapte bune
                                                             Trimise frigul în deșert să-i ia.
 
                                                                                    Cuprinși de remușcări se tânguiră
                                                                               Cerându-și fata dragă înapoi.
                                                                          Și auzindu-i aceasta se miră,
                                                                     Dorind să-i ușureze de nevoi.
 
                                                                În chip de înger pe pământ trimisă
                                                           Natura înverzea unde pășea,
                                                      Familia poveste lasă scrisă,
                                                 Ne-o aminti să nu facem ca ea!



                                                        MĂRȚIȘORUL

                                                   Soarele zâmbeşte mândru
                                              Arătând la toţi în cale,
                                         Că-n pădurile de cedru
                                    Primăvara merge agale.

                                    Fericită împleteşte
                                         Fir de aţă într-o magie,
                                              Vrea să lase în ferestre
                                                   Semn de mare bucurie.

                                                         Roşul ce trezeşte a viaţă,
                                                    Albul tot purificând,
                                              Din măreţu-i ghem de aţă
                                          Talismane împărţind.

                                          Bucuria ei se întinde,
                                               Toate se trezesc la viaţă.
                                                    Fetele la piept şi-or prinde
                                                         Şnurul împletit din aţă.

                                                          Mai apoi spre mândrul soare
                                                     Vor înălţa ca o rugă
                                                 Mărţişoare rugătoare,
                                            Pistruii să nu le-ajungă!