 |
| Maria Ruscanu-Bălăcianu - Borca, jud. Neamț |
Dor de
Eminescu
Îmi plânge lacul picuri de lumină
Prin nuferi zboară gâze argintii
Se-aude-un fir de bucium în surdină
E totul plin de vrajă. Tu nu vii?
Coboară luna tremurând prin crânguri
Iubirea ne mai strigă pe sub tei
Hai să mai fim iubiți, nebuni și singuri
Sub cer de mai. Ce zici? Mai vii, mai vrei?
Pe lângă plopii singuri am trecut
Când răsuna cavalul de la stână
Și-un dor aprins de tine, neîntrerupt
M-a fulgerat târziu. Mă ții de mână?
Ard stele agățate-n necuprins
Când doina plânge de alean pe vale
Tu ai cântat în vers de foc nestins
Pământul și credința țării tale.
Cad în genunchi, mă-nchid în rugăciune
Iubirea-ți neîncăpută a învins
Ești pentru mine pururea lumină
Și neperechea dorului din vis.
Eminescu
Te recitesc a mia oară
Iar necuvintele-mi cuvinte
Din gândul meu erup afară
De dorul tău mai ard fierbinte.
Iar lacul încă poartă nuferi
Albastrul codrilor e-n aștri
Și te așteaptă să te bucuri
Când buciumul îți simte pașii.
Din doru-ți încă nasc iubiri
Îndeplinind sub cer destine
Sub teiul sfânt mai ard lumini
Când stelele-mi vorbesc de tine.
Coboară seara pe pământ
De dragul tău vorbește slova
Când turmele cobor tăcând
Se-aprind luceferi pe Moldova.
Ești viu și cânți în limba dacă
Se-aprind luceferi pe Moldova.
Ești viu și cânți în limba dacă
Credința, graiul și pământul
Iubirea ți-e nestrămutată
Puterea ta e-n veci cuvântul.
Rătăcind
printre stele
(Lui Eminescu)
Necuprinsă mi-e zarea
Când răsari printre stele
Tu, luceafăr în noapte,
Rătăcind printre ele.
Te zăresc pe-nserat
Când pe dealul în spumă
Turme încă-l străbat
Buciume încă mai sună.
Tremurând peste ape
Nuferi galbeni se-aprind
Și în luntre, în joacă,
Azi la pieptu-mi te strâng!
Mă-nfior când Copoul
Te adună-n cuvinte
Pe sub tei strigă dorul
Și-amintirile-s sfinte.
Ți-aud pașii călcând
Peste flori scuturate
Printre plopi adiind
Nasc iubiri neuitate.
La izvorul din codru
Noi visăm ca-n trecut
Și-amintiri prinse-n doruri
Le topim cu-n sărut.
Peste-ntinsele ape
Peste codri arzând
Peste ceruri în noapte
Ești și geniu și cânt.
În tăcere te-ascult
Cum îngâni rugăciunea
Iar din teiul cel sfânt
Cald renaște minunea.
Necuprinsă mi-e zarea
Când răsari printre stele
Tu, luceafăr în noapte,
Rătăcind printre ele.
Te zăresc pe-nserat
Când pe dealul în spumă
Turme încă-l străbat
Buciume încă mai sună.
Tremurând peste ape
Nuferi galbeni se-aprind
Și în luntre, în joacă,
Azi la pieptu-mi te strâng!
Mă-nfior când Copoul
Te adună-n cuvinte
Pe sub tei strigă dorul
Și-amintirile-s sfinte.
Ți-aud pașii călcând
Peste flori scuturate
Printre plopi adiind
Nasc iubiri neuitate.
La izvorul din codru
Noi visăm ca-n trecut
Și-amintiri prinse-n doruri
Le topim cu-n sărut.
Peste-ntinsele ape
Peste codri arzând
Peste ceruri în noapte
Ești și geniu și cânt.
În tăcere te-ascult
Cum îngâni rugăciunea
Iar din teiul cel sfânt
Cald renaște minunea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu