Noi
nu suntem aici de azi de ieri!
GÂNDIŢI-VĂ:
Am luat lanţul
Carpaţilor
Şi-am legat cu el braţul tuturor celor
care...
Aici,
Acolo,
Aiurea...
Au încercat să ne impună Istoria,
Arătând lumii întregi
că
pieptul în
care bate o inimă,
modelată
în forma dragostei de ţară,
Poate
deveni stâncă!
Cu această stâncă de care,
AmintiŢi-vĂ !
Şi-a sprijinit spatele Măria Sa, POPORUL
Ori de cîte ori şi-a
simţit obosit destinul,
Asemeni legendarului Anteu,
Am cucerit reduta
Pe care permanenţa atâtor Peneşi a sperat-o:
INDEPENDENŢA!
Şi...,
pentru că noi nu suntem
Dintre aceia care îşi pot aduna strămoşii într-o batistă,
Am luat Arcul Carpaţilor,
L-am încordat peste sufletul Dacilor,
Făcând să vibreze timpul,
Şi-am tras în nori.
Atunci s-a făcut auzit din nou
Urletul capului de lup ne-mblânzit
care a cutremurat Roma,
Pentru că trebuie să ştie,
sau să-şi aducă aminte,
Toţi cei care s-au îndoit cândva,
Că…
noi nu suntem dintre aceia
care îşi mânjesc trecutul
Lăsând să putrezească-n uitare…
pulberea amintirilor
Strecurată printre braţele Carpaţilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu