Poeți contemporani în Regal eminescian: Angela Mihai

                     

Angela Mihai - Italia

GUST DE EMINESCU

Pe lângă plopii fără soț,

Azi umbletu-ți suspină,

Iar nuferii, în lacrimi toți,

Cu versul tău s-alină.

Pe cerul veacurilor ești

Luceafăr făr' de moarte,

Ca nimeni altul strălucești,

Veghind visele-n noapte.

Parfumul tău de poezie

Ne-nmiresmează viața,

Iar versu-ți frunzele adie,

Pe valsuri dimineața.

Și lacrime de nuferi curg

Pe lacul ce te cheamă

Să îți pierzi pașii în amurg,        

Lacul de la Ipotești

Prin codri de aramă.

Născut ai fost din vers și dor,

Ești veșnic pentru toți,

Luceafăr cald, nemuritor,

Pe-al veacurilor bolți.

Și peste calda-ți poezie

De s-or așterne veacuri,

Rămas-au nuferii să-ți spuie

Poemele pe lacuri.

Grafica, Mihai Cătrună

                     VEȘNIC...RĂMÂI

                  O, rămâi, rămâi la mine,

                  Te iubesc atât de mult!

                  Dorurile tale grele

                  Înc-aştept să le-ascult.

                  Peste-naltul întuneric

                  Plânge dorul arzător,

                  Pe sub umbletu-ți ce cată

                  Încă dulcele amor.

                  Pe-ale cerurilor ape

                  Stelele-agățate par,

                  Cerbi în cârd în ropot varsă

                  Lacul din al său cristal.

                  În a apei strălucire

                  Ți-e rămas chipul de prinț

                  Și cu-al tău desculț picior,

                  Născând unde, le alinți.

Luna plină îți sorbeşte

Chipul oglindit pe lac,

Adăpându-şi veșnicia

Și-a sa sete cu-al tău veac.

Prin al său lin zis, pădurea,

Îți mai leagănă ş-acum

Pașii ce prin iarba udă,

Pribegind, făcut-au drum.

Astăzi chiar de te-ai întoarce,

A-nțelege nu mai poți,

Unde-ți e copilăria

Și pădurile cu bolți.         

                                                              NEMURITORUL

                                               Coboară, Luceafăr, pe lacul din noapte,

                                               Acolo unde nuferii plâng,

                                               Să pot să te scriu în poeme cu șoapte

                                               Și versu-ți, cu dor, în suflet să-l strâng.

                                               Strălucind să pășești pe lacul albatru,

                                               Doruri să țeşi prin fire de stea,

                                               Ești nemuritorul, cu suflet de astru,

                                               Din dor, tu, ne-alini durerea cea grea.

                                               Așează cuvinte pe nuferi-n lacrimi,

                                               Că-s în suspin de când ai plecat,

                                               În dulce vers le scaldă sufletu-n patimi

                                               Și în poemele de altă dat'.

                                               Alunecă, pe simfonii de cuvinte

                                              Plânse de mii și mii de viori,

                                              Să-ți vezi poemele ce fost-au menite

                                              Să rămână prețioase comori.

Grafică, Mihai Cătrună

CĂUTARE

Gândul  meu albastru curge                    

Grafică, Mihai Cătrună

Pe cărările din toamnă,

Frunze verzi și roșii frunze

Îl astupă și-l destramă.

Gem pădurile și codrul,

Umblă gându-mi ruginiu,

Frânge crengile uscate

Și le poartă în pustiu.
M-ai golit, m-ai rupt de tine,

Ai fugit din gândul meu,

Plânge cerul peste urma

Ce-a lăsat-o dorul tău.

Jale mare simt în toamnă,

Fluturi mii cu aripi frânte

Cad din zbor și colorează

Ruginiul peste frunze.

                                                      Trist valsează peste ploaie

                                                      Gândul meu în căutare,

                                                      Doru-mi vrând să-ți afle dorul,

                                                      Se usucă peste zare.

                                                      Nu am să-ți mai caut dorul,

                                                      Sufletu-ți n-oi răscoli,

                                                      Îl voi îngropa sub veacuri

                                                      Şi sub lacrimi ruginii.

                                                      De-oi rămâne fără suflet,

                                                      Fără dor de-o să rămân,

                                                      N-am să strig s-audă cerul,

                                                      În tăcere-am să suspin.

                                                      Dacă dorul arzător

                                                      S-o aprinde iar în mine,

                                                      Voi porni ca să te caut

                                                      Doar ca să mă pierd de tine. 

                                                      Umbra-ți moartă voi rămâne

                                                      Pribegind peste cărări

                                                      Dorul o să ne preschimbe

                                                      În imense depărtări.