 |
| Marilena Perijoc - Giurgiu |
GENIUL
E o zi din an când se-ntrupează
Să aducă lumii bucurie,
Și viața el și-o creionează
Ca an de an cu noi să fie.
În lumea aceasta rea și rece
El este un geniu ne-nțeles,
Dar până când va fi să plece
Va pune-n scenă un ultim vers.
O stea pe ceruri îl veghează
O stea pe ceruri îl veghează
Și-n veacuri va rămâne vie,
Ea ca o lampă-i luminează
Hârtia unde doru-și scrie.
Și e sortit să pătimească
Neprețuit de muritori,
Ca după moarte să se nască,
Să lase lumii mari valori.
Iar oamenii să prețuiască
Un om vegheat d-un astru sfânt.
Și peste veacuri să citească
De trecerea sa pe pământ.
O INIMĂ FĂCLIE
Un prunc născut cândva într-o chilie
Menit să-și pună viața în cuvânt,
În trup o inimă avea făclie
Ce-l împingea spre oameni cu avânt.
A lui scânteie va da omenirii
Un dar ce-n scrieri mult va dăinui
Îl va purta spre țara nemuririi
Și mulți poeți în el s-or regăsi.
Și prin tribune lansând mii de gânduri
Ce clocoteau în suflet rând pe rând,
Va tinde să atingă înalte caturi
Cu glas impunător dar totuși blând.
În lumea cu nevoi și nepăsare
Răul din oameni nu l-a prețuit,
Așa i-a prorocit o ursitoare
Să-și ducă traiul trist și chinuit.
Până în clipa când va fi-ntre stele,
De sus spre lume larg va lumina.
Și atunci vizibil va fi printre ele,
Cu frumusețea lui va domina.
Prieten are acolo pe Luceafăr
I-a scris povestea plină de suspin.
Și mituri și legende fără număr,
Le-o dărui cu drag celor ce vin.
Urmași a celor ce ți-au dat suspine
Plecăm genunchiul spre a te ruga:
Ne iartă dacă n-am crezut în tine
A noastre gânduri nu le alunga!
LUCEAFĂRUL
COBOARĂ
În noapte de pe cer coboară
Pe-o punte dintr-un praf de stele
Și se-ntrupează -n prag de seară
 |
| pictură, Corina Chirilă |
Mânat de dorurile-i grele.
E plictisit să stea-ntre astre
Tânjind să fie un muritor.
Rătăcitor prin văi sihastre
Privind în sus spre creator.
Luceafărul se întrupează
Și simte o mare bucurie
Iubirea fața-i luminează
Și-o mare dragoste învie.
A tot privit-o dintre stele
Pe ea, născută pe pământ.
Era mai mândră decât ele
Cu păru-i fluturând în vânt.
E fascinat, parcă-i poveste
Când două inimi se iubesc.
De-acum și el muritor este
Și dragostea și-o împărtășesc.
STEAUA CE COBOARĂ
În urmă cu mulţi ani lumină
 |
| pictură, Corina Chirilă |
O stea din ceruri cobora,
Să facă viaţa mai senină
La cei ce îl vor asculta.
Şi luminând cu a sa sclipire
Prin bezna grea de pe pământ,
Îşi tot cânta a sa menire
Scriind cuvânt după cuvânt.
Şi literele poleite
De dorul ce-l avea în piept,
Vor fi în ani nepreţuite
De cei cu suflet de poet.
Cu o pană plină de magie
Ai scris poem după poem
Şi te-ai întors în veşnicie
Tânăr cu viaţă de boem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu