 |
| Lili Șipoteanu - Roman, jud. Neamț |
Îmbătrânim și toate le lăsăm
Prin clipe dăltuite-n arca vieții,
Ne poartă valurile spre un țărm
Ascuns în amintirea tinereții.
Rugina toamnei se-mprăștie discret
Pe căile ce pașii ni-i adună,
Ne lasă la fereastră-un „Te-aștept!”
Și noi pășim... făr-a privi în urmă...
Lăsăm buchete dragi de amintiri
Să le-ngrijească muguri ce-o s-apară,
Zâmbim la câmpul viu cu răzvrătiri
C-o lacrimă, a nu știu câta oară!
Mai căutăm un ram cu verde crud
Printre livezi ce gândul îl străbate...
„Durere, nu te simt și nu te-aud,
Te rog, din calea-mi, dă-te la o parte!
Și lasă-mă prin toamne să pășesc,
Prin frunzele ce vor să mă-nvelească,
Din acest mers nu pot să mă opresc
Și nimeni nu mai poate să m-oprească!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu