Maria-Ileana Tănase - Roma, Italia |
IUBIRE CU PARFUM DE TEI
un Paradis
parfumat
şi-am despicat zarea,
şi-am despicat zarea,
să pavez în
versuri cărarea
ce duce la
tine, dulce euforie,
ameţitoare
iubire târzie.
Te amestec cu
florile de tei
într-un mojar
cu vise,
aromoterapie
în gând şi vene,
o emoţie
magică
ce-mi scaldă
fiinţa,
ca o ploaie
grăbită de vară
si-apoi mă
strânge c-un brâu,
dintr-un
frumos curcubeu.
Mă-nvăluie
amintirea şi parfumul de tei,
într-un joc
de iele şi fluturi în stomac,
iar în
Noaptea de Sânziene,
la un concert
minunat,
să ne
vindecăm sufletul
cu aroma
euforică
a Teiului lui
Eminescu
din Copou.
CONDORUL
Nici nu mai
ştiu dacă să plâng,
sau să mă
bucur de tot ce-a fost
şi nu e dat
să fie, căci
tu ai fost în
zborul meu,
din dimineţi
şi zile pline,
condorul
visurilor mele.
Eu, am zburat
cu tine-n gând,
deasupra
plopilor şi-a vremii;
azi, ai rămas
doar un CONDOR,
albit de
lacrimi şi durere.
Dar, voi duce
dincolo de zare
misterul
acestei poveşti ,
din toamna
trăirilor mele,
cu vise, cu
dor şi „Emineşti”.
AM NEVOIE ...
Din zborul cu
aripile frânte ,
şi vise
spulberate de vânt,
am să rămân o
romantică tristă,
aşteptând „Învierea
”, pe Pământ. AM NEVOIE ...
Am nevoie de
aer,
De-un alt fel
de foc,
Cu lemne din
plopii
Lui Eminescu
.
Am nevoie de
soare,
De lună,
furtună,
De zi şi de
noaptea
Cu astru şi
chip de iubire,
Am nevoie.
Dar, cel mai
mult
Am nevoie de
tine,
Si-o mare de
iubire.
Am nevoie de
aer,
Am nevoie
de-un foc,
Cu lemne din
plopii
Fără soţ.
Am nevoie de
iubire !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu