 |
| Nicu Doftoreanu - București |
Motto:
„Eu vin din
adâncuri,
Din huma
străbunilor mei,
De pe aștrii
cerești,
Fiule!...”
Vasile
Căpățână, academician, poet, editor, Chișinău, Basarabia
Eu vin –
Lacrimi pentru nemurire –Editura RoCart, 2016
Când Eminescu se năștea
LUCEAFĂRUL
îl aștepta!
Era acolo de demult,…
Însă doar el l-a cunoscut
Și l-a făcut nemuritor …
Într-o poezie cu mult dor.
Cât Eminescu a fost viu
Ca Geniu,
…nu a fost Pustiu,
El a trăit arzând mocnit.
El a trăit arzând mocnit.
Puțini în fapt l-au prețuit!
Și studiat aprofundat
Cât încă nu era plecat,
Considerând subânțeles
Că viața nu prea are sens
Și totul e zădărcinicie:
Cum pentru el a fost să fie!
Ca dor ce ne-a trimis pe toți
„Pe lângă plopii fără soț”,
Sau de la Nistru pân’ la Tisa
Cu Doina-n care plânsu-mi-s-a
Că Timpul lui ca ziarist
S-a
derulat atât de trist!
Acesta a fost un popas
Căci Eminescu s-a retras
„La steaua care-a răsărit”
Atunci, pe când nu s-a zărit,
Cum știu că
…au descoperit târziu
Cei ce-au am aflat de moștenire:
Bucăți din marea lui iubire
Ce i-a inoculat-o glia…
Ce și-azi se cheamă ROMÂNIA!
Nicu Doftoreanu- București 15.01.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu