Metamorfozele inimii > Maria Călinescu - poezii de dragoste

Maria Călinescu - Galați

                                                   ÎNVAȚĂ CE-I IUBIREA

                                   Ascult gândul din mine:- Învață, ia aminte!

                                   - Iubirea, nu răsare, ascunsă în cuvinte,

                                   Ea trebuie culeasă din răsăritul care,

                                   Își leapădă menirea pe chipul tău de floare.

                    - Învață! Că iubirea, nu crește printre spini,

                    Culoarea și-o alege din ochii tăi blajini!

                    Parfumul, ca și-n floare e unic în iubire,

                    E mai suav decât, un zâmbet de uimire.

                                                  - Iubirea-i simfonia în amintiri păstrate,

                                                  Unde-i sărutul dulce-mpletit cu mii de șoapte,

                                                  Leagă doar destine pe drumul către mâine,

                                                  Sub un botez de stele, din ploile divine!

                    - Iubirea este rană ce doare, chiar de, moare

                    E îngerul din tine cu aripi albe, care,

                    Te-nalţă, te coboară în lumile de vis,

                    Este cuvântul sacru, păstrat ca manuscris.

                                   - Învață, prețuiește, căci alții n-au simțit

                                   Nicicând în lumea asta, cum e să fii iubit!

                    AM SCRIS IUBIREA

            Am scris iubirea-n câmp cu maci
            şi toţi au spus atunci, tu taci!
            şi, când cădeau  ploi de petale
            am plâns durerea-n câmp de jale.

                      Am scris iubire-n flori de tei
                      şi au strigat cu toţii, piei!
                                şi-am plâns în lacrima de floare
                                şi am simţit în trup răcoare.

                                          Apoi am strâns flori de salcâm
                                          din cele ce-au căzut pe drum,
                                                    dar şi atunci m-au alungat,
                                                    să cânt iubirea, drept mi-au luat.

                                                              Să-mi cânt iubirea, n-am să tac,
                                                              e-averea mea, ce pot să fac?
                                                                        e hrana… sufletului meu,
                                                                        doar e, dar cred în Dumnezeu.

                                                              Voi scrie-o ‘n câmpul cu scaieţi,

                                                                   ei sunt ai nimănui, de vreţi,
                                                                        când lacrimi îmi vor curge lin
                                                                             voi scrie-o și-n câmp cu pelin.

                                                                     IUBIREA-I AERUL CEL DULCE

                                                                       Pășesc tăcut pe malul vremii,
                                                                       Caut răspuns la mii de gânduri
                                                                       Și parc-aș vrea în pragul iernii,
                                                                       Să-ngrop tristeți, adânc, în prunduri.

                                                        S-arunc, acum, lacrima-n râuri,
                                                        Să mulțumesc… cui o-neca-o,
                                                        Să uit de ea, să scriu de-a pururi,
                                                        De-o primăvară, de, mi-o da-o.

                                          Să nu-ntâlnesc lacustre temeri,
                                          Când voi da fila-n cartea vieții,
                                          Apus lumină vreau  pe umeri,
                                          Iar lacrimi, roua dimineții.

                           Din palid gând să fac visare,
                           Cu un sarut și-un vals în noapte,
                           Din toamne reci să iau culoare,
                           Să gust nectaru-a mii de șoapte.

                 Și-atunci când soare va apune
                 Spre nimb cu stele ne-om tot duce,
                 Și, îngerilor le vom spune:
                 - „Iubirea-i aerul cel dulce”.