Metamorfozele inimii > Angelina Nadejde - poezie de dragoste

Angelina Nadejde - Iași

Port eu vreo vină?

Când trist te văd în prag de seară
Şi cern apusuri ochii tăi,
Te-aş înveli în primăvară
Şi bucurie în scântei.

               Pe chipul răvăşit de gânduri
               Vor creşte,-n taină, ghiocei,
               Tu nici n-ai şti că-n dans de fluturi
               Îţi sunt lumină… printre ei!

                              Când inima îţi e albastră
                              Transplant ţi-aş fi, de fericire,
                              A cui o fi? A ta, a noastră,
                              Această nouă înflorire?

                                             Ar fi o clipă de nuntire
                                             Pe coama unui timp în doi
                                             Şi toată această tresărire
                                             S-ar împărţi la amândoi.

                                                            De trist îmi eşti, port eu vreo vină?
                                                            Cu siguranţă… când nu pot
                                                            Să-ţi fiu prin suflet balerină
                                                            Şi al tristeţii – antidot!

                                                                 Viaţa, un volum de versuri

                                                             Această zi e înc-o poezie
                                                             Dintr-un volum pe care noi l-am scris,
                                                        Am strâns în pagini flori de iasomie
                                                        Şi uneori tristeţi ce s-au prescris.

                                                   Pe file albe-am aşternut trăiri
                                                   Cu litere aldine am scris – viaţă,
                                              De ne-ntristam, trăiam din amintiri
                                              Şi răsfoiam avizi după prefaţă.

                                         Cu tine-alături, umăr lângă umăr,
                                         Am tot legat în manuscris iubirea,
                                    Capitole fireşti şi far’ de număr,
                                    S-au adunat şi-aşteaptă întregirea.

                               E cartea vieţii, scrisă rând cu rând,
                               Şi tipărită-n inimi ca-n psaltire,
                          Ne vor citi copiii noştri când
                          Vom fi doar slove vechi, în nemurire.

                     Vor încerca să afle atunci-misterul
                     Poemelor frumoase scrise-n ea
                Vor descifra că eu sunt scriitorul,
                Iar tu lumina mea, ce  priveghea.

                                               Prin tot ce-mi eşti

                               Acolo unde nu esti tu,  nu este primăvară,
                               Sunt doar copaci îndoliaţi în toamna solitară.
                               Străine păsări se opresc şi îi jelesc în cântec,
                               În timp ce eu, ascunsă stea, singurătăţi despintec.

                               Acolo unde tu nu esti, mor fluturi albi în zbor,
                               Luaţi vârtej, siliţi de nori să piară în sobor,
                               Mă sting şi eu de dorul tău, cu sufletu-n tornade
                               Şi-adun, prin lacrimi şi tăceri, tristeţile-n năvoade.

                              Acolo unde tu îmi eşti...  e cerul mai aproape
                              Şi înfloresc făr’ de-anotimp şi raze am sub pleoape,
                              Flamânzii fluturi se opresc şi-mi sorb cu saţ nectarul,
                              În timp ce tu, prin tot ce-mi eşti, desăvârşeşti floralul. 

                              De n-ai fi fost, te-aş fi adus din altă galaxie,
                              În ani-lumină de-aşteptări, ca  să îmi  fii doar mie
                              Pământ cu rod şi soare, şi ploaie revarsată
                              În timp ce eu îţi  înfloresc, de dragoste udată.