DE CE ?
De ce murmură apele când iubirile tac
Ori plâng iubirile când doru-ncremeneşte?
Şi frunza nenăscută visează la copac
Să poată atinge cerul, din ramul ce va creşte?
De ce plânge sufletul, când dorurile mor ?
Şi ce minune-n cer se împlineşte,
Când dorul iar renaşte - plutind ca un condor
Spre inima ce şi mai tare clocoteşte?…
Şi ce şopteşte mama cu pruncul înfăşat
Ca să-l adoarmă, ce poveşti îi spune?
De ce apune soarele pe cer însângerat,
Când el răsare altfel, la margine de lume?
De ce freamătă codrul când îl sărută vântul
Sau când l-atinge ploaia cu mantia uşor ?
Deşi uneşte falnic, cerul cu pământul,
De ce-i atât de trist, sub bruma toamnelor?
Cine-ar putea să dea răspunsurile toate,
În afară de El, Creatorul, în toate prezent
Hotărând în clipa dintre viaţă şi moarte,
Cât poţi să cunoşti, dintr-un tot - transcendent!
SĂ VINĂ PRIMĂVARA…
Să vină primăvara mai curând,
Mi-e sufletul bolnav de nins şi ger
Căci peste tot e cerul - fără cer
Şi muşcă-n poartă crivăţul flămând.
Şi-n zloata asta de pe drum,
Se pierd sub urmele de paşi
Şi clipele ce mi le laşi
Puţine, în neliniştea de-acum…
De prea mult nins ne-am rătăcit,
Iubirea ni s-a troienit pe şes,
Zadarnic flori de gheaţă ţi-am cules,
Din geamu-n care doru-a viscolit.
De chipul primăverii-s însetat
Precum de ochii tăi si ultimul sărut,
Căci frigul si tăcerea-ţi m-au durut,
Ca toate dorurile ce mi le-ai lăsat.
Îmi viscoleşte iarna prin icoane
Şi sunt atât de singur şi de înstrăinat!…
RECUNOŞTINŢĂ (soţiei
mele Olivia)
Iubita mea, cu tâmplele cărunte
Mi-eşti dragă şi-acum, ca la-nceput;
Deşi atâtea toamne au trecut,
Eşti încă tot frumoasă şi gura ţi-e fierbinte!
Tu ai ştiut ca din puţinul pâinii
Să-ndestulezi pe vârstnici şi copii
Şi nu te-ai plâns că orele-s târzii
Când privegheai, până s-au stins bătrânii…
Copiilor le-ai fost şi pildă şi îndemn
Să ştie cum să meargă pe cărare
Să dea din prea-puţin şi celui care n-are,
Că doar aşa, prin viaţă, se poate trece demn!
Iar astăzi când sunt mari şi-avem nepoţi
Te bucuri când se-adună peste vară
Şoptind: „ce bine-i că-s acasă, iară”
Şi ai o lacrimă în gene pentru toţi…
Aşa că pentru toate, adorata mea
Trudita-ţi mână s-o sărut mă lasă.
Îţi mulţumesc, c-ai vrut să-mi fii aleasă
Şi pentru tot ce-nsemni, în viaţa mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu