Metamorfozele sufletului > Dumitru Horlaci - poezii de dragoste

Dumitru  Horlaci - Anglia

                       

                        DRAGOSTEA DIN TEI

                Versuri legănate înfloresc pe strună
                Luna își revarsă razele pe prag,
                     Și prin codrul verde, undeva răsună
                     Cântecul pădurii, fluieraș de fag.

                              Florile roz-albe, îmbătate-n rouă
                              Colorează valea cu petale noi,
                                   Primăvara vine într-o haină nouă
                                   Și-a venit, iubito, pentru amândoi.

                                             Dragostea pluteste pe aripi de stele
                                             Noi plutim, iubito, pe aripi de vânt,
                                                  Cerul ne întinde scări din viorele
                                                  Din grădina sfântă, până la pământ.

                                                           Clipele frumoase mestecă secunde
                                                           Și se pierd în spațiu ca de-obicei,
                                                                Dar măcar o clipă, dragă, ne pătrunde
                                                                Fără „doar și poate” dragostea din tei.

                                                                             

                                                                            

                                                                            DOAR SĂ CREZI

                                                               M-am războit cu toamna pân' la sânge
                                                               Si-n trupul meu cad frunzele grămezi,
                                                     Dar tu, iubito, vino, nu mai plânge
                                                     În tot ce scriu e vară, doar să crezi.

                                           E soare-n vers si între noi e soare
                                           Chiar dacă-n viață vântul bate des,
                                 Prin ochii tăi dau versului culoare
                                 Poemul meu pe tine te-a ales.

                       Mă războiesc cu toamna pentu tine
                       Si-n trupul meu cad frunzele grămezi
             Iar între noi e soare si e bine
             Tu, trebuie, iubito, doar..să crezi.

                               FEMEIE                
            Ce trist ar fi pământul fără tine
            Tu, întruparea razelor din zori,
                      Ar fi pustiu în sufletul din mine
                      Precum pustiu e iarna fără flori.

                           Tu îmi inspiri si versul si trăirea
                           i-ai copleșit în ceruri si pe Zei,
                                     În fața ta se-apleacă nemurirea
                                     Femeie, tu, regină peste ei.

                                          Dacă tu ești motivul fericirii
                                          Când reaprinzi al dragostei scânteie,
                                                    Mă-ntreb umil, pe drumul Mântuirii,
                                                    De ce n-ar fi si Dumnezeu femeie?.

                                                         Dar lumea asta nu-i o poezie
                                                         Când cei mai mulți au inima de vamă,
                                                                   Nu vă lăsați cuprinși de erezie
                                                                   Femeia-i sfântă-n sufletul de mamă.