Dragobete, Sărbătoarea Iubirii la români - Ștefania Burnea

Ștefania Burnea- com. Cerăt, Jud. Dolj

                                        SĂ NE IUBIM PE ROMÂNEŞTE!

                                   Aruncă-ţi privirea,omule,spre primăvară
                                   acum când florile şi iarba-ncep să răsară,
                                   când fierbe bucuria-n ograda dorului,
                                   când păsările spintecă pe panza cerului.

                                   Adună în plai de doină azi feciori şi fete
                                   să se sărute-n crâng blând,sfios de ...Dragobete
                                   şi-n locul unde lacrima cândva a picurat
                                   să crească macii iubirii,norocul mult visat.

                                   Primeşte în taina zorilor şi Zburătorul,
                                   fecioarele la uş-au tras încet zăvorul,
                                   gândesc sfioase,dar dornice zburătoritul
                                   să se sărute,să îşi afle aşa iubitul.

                                   Tu poţi s-aduci în casă atâta veselie
                                   şi s-o sădesti în busuioc sfânt pentru magie, 
                                   tu poţi iubirea s-o înfiripi cum îţi grăieşte
                                   şi apoi să strigi la toţi:Să ne iubim pe româneşte!

                  DE DRAGOBETE

               Jos in vale,spre pădure,
               Fetele-s galagioase,
                         Dor nu vor sa-l mai indure,
                         De-și doresc iubiri frumoase.

                                   Ochi albaștri, frunte albă,
                                   E Ruxandra, vrea să știe
                                             Ce-a visat în iarna dalbă
                                             E sortitu-i pe vecie?...

                                                       „M-a scos dorul la pădure

                                                       Flori să adun și să privesc
                                                                 Vine dragul pup să-mi fure
                                                                 Când spre casă-n pas grăbesc?

                                                 Ghiocei și tămâioară
                                                 În buchete le voi pune,
                                                 El să fugă până-n seară,
                                                 Dragostea să ne cunune.

                                                                  Dragu-mi e să-mi știu sorocul ,
                                                                  Mi-am luat flori de busuioc,
                                                        Noaptea s-aduca norocul,
                                                        Dragobete-l vede-n ghioc.”...

                                              Strânge-n brațe al său buchet
                                              Și-o ocheadă-n urmă-ntoarce
                                    Și, pe poteca din boschet,
                                    Dragul ei vine... și-i place.

                                                                      Calcă atunci mai mărunțel,
                                                                      S-o ajungă, s-o sărute,
                                                            Că, de-ar face-o chiar nițel, 
                                                            Dragostea coboară iute.