Metamorfozele inimii > Lucica Forfotă - poezii de dragoste

Lucica Forfotă - Austria

           POVESTEA DRAGOSTEI OARBE

                  Cum toate au un început
                  Se zice că a fost demult....
                  Se adunaseră odată,
                  Sentimentele laolaltă.

                            Nici bine nu s-au întâlnit,
                            Când PLICTISEALA a-nceput
                            Să îşi arate apatia,
                            Căscând din ce în ce mai mult.

                                      Când NEBUNIA observă
                                      Gura-i aproape sfârtecată,
                                      Găsi uşor soluţia 
                                      Din moleşeală să o scoată.

                                                - Ce-ar fii să ne jucăm puţin 
                                                De-ascunselea, a spus.
                                                Iar INTRIGA îşi ridică
                                                Puţin sprânceana sus.

                                                          Nemaiputându-se abţine 
                                                          Şi CURIOZITATEA-ntreabă 
                                                          - Ce o fi ăsta? E un joc?
                                                          Haide şi spune-ne degrabă!!!

                                                                            - Este un joc, vă spun acuma,
                                                                            Şi sper că o să îl acceptaţi,
                                                                            Eu îmi leg ochii, voi v-ascundeţi,
                                                                            Şi o pornesc la numărat.
                                                                            Când o s-ajung și la o sută
                                                                            Spun stop, jocul s-a terminat,
                                                                            Îmi dezleg ochii, şi-am caut
                                                                            Pe unde voi v-aţi tupilat.
                                                                            Pe cine primul voi găsi
                                                                            Acela locu-mi va lua,
                                                                            Şi uite aşa, tot repetăm,
                                                                            Pân' ce, noi ne vom sătura.

                                                                  Dar în extaz, ENTUZIASMUL
                                                                  La braţ cu EUFORIA,
                                                                  Au început ca să danseze
                                                                  Alăturea cu BUCURIA.

                                                        Chiar APATIA, bosumflată,
                                                        Și ea e-n horă-acum intrată,
                                                        Dar până chiar şi ÎNDOIALA
                                                        De ele-a fost înduplecată.

                                              Ei! ADEVĂRUL zise ferm:
                                              - Eu nu mă joc! Vă spun cinstit!
                                              Ştiţi că eu nu mă pot ascunde,
                                              Pe loc fiind descoperit.

                                    Și AROGANŢA zise tare
                                    Mândră fiind, nevoaie mare:
                                    - Nu particip dragii mei!
                                    Ideea oare, care e?

                          LAŞITATEA cum e ea,
                          Doar o frază a rostit:
                          - Nu-i nimica dragii mei,
                          Eu m-apuc de amijit.

                .................................

                          LENEA, ca întotdeauna,
                          Se întinse pe o piatră
                          Chiar la picioarele ei,
                          Mai, mai, să fie călcată.

                                    CREDINŢA s-a înălţat
                                    Spre înaltul Cerului,
                                    INVIDIA s-a ascuns
                                    În umbra TRIUMFULUI.

                                              Numai GENEROZITATEA
                                              Nici un loc nu îşi găsea,
                                              Bună cum este din fire,
                                              Voia totul a ceda.
                                              Lacul de cristal albastru
                                              FRUMUSEŢII l-a lăsat,
                                              Scorbura copacului
                                              La RUŞINE i-a cedat,
                                              Zborul lin de fluture
                                              Îl dădu la VOLUPTATE,
                                              Iar zefirul vântului
                                              Îl păstră la LIBERTATE.
                                              Tot cedând la fiecare
                                              Găsi o Rază de Soare.

                                                        EGOISMUL, dimpotrivă.
                                                        Locul repede-a aflat.
                                                        Se-aşezase confortabil
                                                        Şi era de nemişcat.

                                                                  MINCIUNA găsit-a locul
                                                                  Pe fundul unui ocean.
                                                                  PASIUNEA şi DORINŢA
                                                                  Într-un crater de vulcan.

                                                                            NEATENŢIA, sărmană,
                                                                            Locul singur-a uitat,
                                                                            Iar DRAGOSTEA, bat-o vina,
                                                                            N-avu timp de căutat.
                                                                            Dar zări într-o grădină
                                                                            O tufă de trandafiri,
                                                                            Se piti printre petale
                                                                            Şi-o creanga plină de spini.

                                                                  Se aude dintr-o dată:
                                                                  - Gata cu numărătoarea!
                                                                  Am terminat cu mijitul.
                                                                  Voi începe căutarea.

                                                        LENEA, la trei paşi dormea.
                                                        Nu a fost greu de găsit. 
                                                        Sus în Cer se auzea 
                                                        Glasul CREDINŢEI vorbind.
                                                        PASIUNEA şi DORINŢA
                                                        Vulcanul îl scuturau,
                                                        INVIDIA şi TRIUMFUL
                                                        În acelaşi pom erau.
                                                        EGOISMUL ieşi singur
                                                        Dintr-un cuib de viespi, muşcat,
                                                        FRUMUSEŢEA a găsit-o
                                                        Bând apa din al ei lac.
                                                        ÎNDOIALA sta pe gard
                                                        Încă tot nehotărâtă,
                                                        TALENTUL era în iarba
                                                        Tânără şi necosită.
                                                        FRICA într-o peşteră
                                                        În genunchi era pitită,
                                                        NEATENŢIA stătea
                                                        Şi privea nedumerită.

                                              A mai rămas DRAGOSTEA
                                              Ce de negăsit era,
                                              Pământul l-a răsturnat
                                              Şi de ea tot nu a dat.

                                    Aproape de renunţare,
                                    Văzu tufa înflorită,
                                    Spinii i-a dat la o parte
                                    Căutând neostoită,
                                    Dar deodată se aude
                                    Vaiet surd şi ascuţit.
                                    Un spin, ochii DRAGOSTEI
                                    Cu putere au lovit.

                          Geaba striga NEBUNIA
                          În genunchi cerând iertare.
                          Fapta era consumată,
                          DRAGOSTEA, nevăzătoare.

                Pentru a se revanşa
                A făcut un jurământ,
                Umbra DRAGOSTEI să fie,
                Şi s-a ţinut de cuvânt.

      ...................................

                                    De-atunci, DRAGOSTEA e oarbă,
                                    Dar are drept ajutor,
                                    NEBUNIA ce-i promise 

                                    Să-i fie însoţitor.
                                        (Prelucrare după o povestioară de pe net.) 

                             TE-AM VISAT, IUBIRE

                    Te-am visat iubire, căutând în noapte
                    Tânguiri fierbinţi, dorul meu din şoapte,
                    Coborând din stele pe a Lunii rază,
                    Pleoapa strânsă-n gene ochii lăcrimează.

                                   Te-am visat iubire, lunecând în jos,
                                   Mângâind fierbinte trupul mlădios,
                                   Buzele crăpate, arşiţă de vară,
                                   Gura pătimaşă sânge înfioară.

                                                  Te-am visat iubire, coborând pe stele,
                                                  Vrând să-mi dăruieşti clipe efemere,
                                                  Oază de lumină în negura deasă,
                                                  Luciri de speranţă în viaţa-mi sihastră.

                                                                 Te-am visat iubire, coborând pe Lună,
                                                                 Dansul ielelor - dragostea nebună,
                                                                 Taina nopţii sfinte gustă din păcat,
                                                                 Zorii bat la geam, visu-i spulberat.                                                                 Ce păcat!!!...

                                                                              CHEMAREA DRAGOSTEI

                                                                     Uscată e cerneala-n călimară,
                                                                     Te-am aşteptat, dar n-ai venit aseară,
                                                                O coală mâzgâlită stă pe masă
                                                                Şi trandafirul ofilit în glastră.

                                                  Te chem uşor,dar nu-mi auzi chemarea
                                                  Crepusculul întunecase zarea,
                                             Îşi ninge Cerul miile de stele
                                             Şi viscolul se zbate în gândurile mele.

                                   Mi-e inima cernită şi sufletul amar
                                   Cărarea pustiită nădejdea în zadar,
                              Tăceri silabisite împart Cerul în două
                              Din nori posomorâţi picură stropi de rouă.

                    În aşteptarea sumbră uscată e cerneală
                    Şi trandafirul plânge şi plânge călimara,
               Te-am regăsit în vis îmi eşti tare departe 
               Şi-o lume-ntreagă, parcă ne desparte.

                            MI-E DOR DE NOI              

               Mi-e dor iarăşi de tine şi stelele mă plouă,

               Afară-i întuneric şi este Lună nouă,
               Calvar îmi este noaptea, şi somnul agitat,
               De-atâtea gânduri negre şi visele se zbat.

                              Mi-e dor iarăşi de tine şi stelele mă ning,
                              Mă ninge-nstrăinarea şi ochii iar îmi plâng,
                              Atâtea amintiri se deapănă prin mine...
                              Degeaba închid ochii căci somnul nu îmi vine.

                                             Mi-e dor iarăşi de tine şi ceaţa mă îngroapă,
                                             Mă doare depărtarea şi lacrima din pleoapă,
                                             Mi-e visul întuneric şi noaptea o povară,
                                             Îmi ninge şi îmi plouă cu dor în călimară.

                                                            Mi-e dor iarăşi de tine, mi-e dor iarăşi de noi,
                                                            De-un suflet ce se-mparte noapte şi zi la doi,

                                                            De zilele senine şi nopţi târzi de vară,
                                                            De iernile fierbinți, la fel ca-ntâia oară.