Dragobete, Sărbătoarea Iubirii la Români - Marilena Perijoc

Marilena Perijoc - Giurgiu

                         FIUL BABEI DOCHIA

                    Din adâncul somn natura

                    Se trezește acum la viață,

                                   Este pusă  în postura

                                   De-a -mpărţi flori şi verdeață.

                              Se agită în zbor spre soare

                                        Căutându-și cuibul casă,

                                                  Păsările călătoare

                                                                 Și mesaj în cale lasă

                                                            De la zeul Dragobete

                                                       Fiul Babei Dochia,

                                                  Fete si baieti in cete

                                             Sus pe deal s-or aduna.

                                                                                 Iubăreț nevoie mare

                                                                                 Nașul cosmic cobora,

                                                                       Unind parcă la întâmplare

                                                                       Păsări, tineri, ce-ntâlnea…

                                                          Și pornind o sărbătoare,

                                                          Hora roată se-nvârtea.

                                                Veselia-i a lui stare

                                                Şi pe toţi îi molipsea.

                           NĂVALNICUL

            Pe-azurul cerului în multe rânduri

            Scriind mesaje de la zei, tot zboară,

                      Spre oamenii ce în suflet rămân puri,

                      Mici păsări în miros de primăvară.

                           Iar pe pământ e zeul Dragobete

                           Năvalnic, alergând în car de foc

                                     Să strângă într-un loc băieți și fete,

                                     Dând start la veselie, cânt și joc.

                                         Căci este o zi când tinerii cinstindu-l

                                         În strai de sărbătoare cer noroc,

                                                   Prin cântec și legende pomenindu-l

                                                   Pe cel ce-i logodește, sfânt soroc.

                                                        Iar el îi răsplătea cu bunătate,

                                                        Făcând pe Cupidonul românesc.

                                                                  Surâsul zânelor lucind răzbate

                                                                  În chipul tinerelor ce iubesc.

                                                                                               LISANDRU

                                                                                       Soarele zâmbește tandru 
                                                                                       Încălzind pe toți în cale 
                                                                              Și privind către Lisandru, 
                                                                              Un flăcău pornit la vale.

                                                                    Și-a pus strai de sărbătoare 
                                                                    Și vestește-n calea lui 
                                                          Că e zi de ursitoare 
                                                          Jos, în vatra satului.

                                                Se coboară Dragobete 
                                                De pe creasta muntelui, 
                                       Un fior să dea la fete 
                                       Și speranță mirelui.

                             Căci flăcăul care-și prinde 
                             Mândra ce l-a alergat, 
                   Un sărut pune pecete 
                   Și e gata însurat.

                             Zeul însusi le e martor 
                             Și toți cei care privesc, 
                                       Cu voia părinţilor 
                                       Cei doi tineri se unesc.

REGULI  NESCRISE

                                              Sunt datini ce-s lăsate din vechime,

                                              Reguli nescrise răspândind fiori

                                              Ce-s respectate prin viu grai sau rime

                                              Prin sate și prin om de sărbători.

                                              Românul se întoarce la  tradiții,

                                              La portul popular cusut cu  flori.

                                              Și dacă-i adevăr sau superstiții

                                              Respectă ce-a primit ca mari valori.

                                              În spațiul mioritic rădăcina

                                              Este adâncă-n inimă de daci,

                                              Și taina sufletului e lumina

                                              Femeilor, ce țes pe pânză maci.