România

România

miercuri, 15 februarie 2017

Metamorfozele inimii > Gabriela-Maria Ionescu

















                                      DESTIN

                 Nu mă pot opri să nu mă gândesc la tine,
                 nu le pot pune frâu sentimentelor din mine,
                 n-am să încetez să-mi amintesc cât de bine,
                 cât de perfect era totul în acele clipe senine.

                               - De ce port în gând vie, a ta fierbinte îmbrăţişare,
                               de noi strâns uniţi, îmi aminteşte fiecare ninsoare?
                               Prin viscolul nebun, te aştept încă la Universitate,
                               instinctiv uniţi pentru totdeauna până la moarte!...

                                                  Nu ştiu dacă ne vom mai revedea vreodată,
                                                  să lăsăm la mâna destinului, tot ea să ne aleagă!
                                                  Dacă ne-e dat să fim împreună, o viaţă întreagă,
                                                  sau nu ne vom mai întâlni pe pământ, niciodată!























                                                                   JURĂMÂNT

                                 Cât timp voi exista, cu toată fiinţa mea te voi iubi suprem! 
                                 Cum dincolo de viaţă, stelele vor arde în copacul etern.
                                 Profund şi năvalnic ca şi a noastră măreaţă, albastră mare, 
                                 până la sfârşitul timpului, ea va rămâne doar un munte de sare.
                                 Te voi iubi de-a pururi, cât planeta va fi atrasă spre soare,
                                 până la final când va arde că şi o cometa strălucitoare.
                                 Te voi adora, dăruindu-ţi toate emoţiile mele seducătoare;
                                 oferindu-ţi iubirea unică, îţi voi aşterne veşnicia la picioare!
                                 Oricât de efemeri am fi, căci viaţă noastră este trecătoare,
                                 Să facem că această unică dragoste, să dureze, nepieritoare!





















                                                                          EMOȚIE

                                                   Om drag, e aşa frumos la tine în suflet,
                                                   doar tu m-ai făcut să uit de al meu plânset.
                                                   Iubitul meu cu stelele în buzunar,
                                                   câtă bucurie mi-ai adus, nu ai habar!

                                         Era atâta sinceritate şi căldură în a ta privire
                                         că te-aş fi privit cu orele în ochi, în neştire.
                                         Toate acele vise minunate şi senine,
                                         pline de iubire când, tu eşti lângă mine.

                              Toate cuvintele ce le rostim, aşa cum ne vine, 
                              toate emoţiile şi trăirile rimează cu tine.
                              Mirosul şi textura pielii tale's neschimbate
                              căci ai fost din nou lângă mine azinoapte.

                    Ne completăm mereu în discuţii prea  bine,
                    ne înţelegem şi din priviri, cu cuvinte puţine.
                    Totuşi eşti uneori prea preocupat sau tăcut,
                    ochii şi zâmbetul tău îmi răspund când eşti mut.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu