 |
| Mioara Zaharia - Râmnicu Sărat, jud. Buzău |
DE
CE NU MĂ IUBEŞTI?
Din frumuseţea lumii te-am ales pe
tine,
Cu gingaşia pruncului te-am alintat,
Cu roua dimineţii şi zboruri de
sulfine
În borangicul unei zâne te-am culcat.
Ţi-am dăruit viaţa mea, tristă comoară,
Pe care n-ai ştiut s-o preţuieşti,
Din toate dorurile, unul mă doboară.
Dorul de tine... Oare de ce nu mă iubeşti?
GRĂDINA VISELOR
MELE
Noaptea-i topită cu jar de la soare
Şi perna mă frige de vise urate,
Lacrimi de dor mă ard cu dogoare
Când viața mi-e plină de vise
pierdute.
La tine mi-e gândul, speranța și viața,
M-ameninți mereu cu plecarea în lume.
Eşti linistea mea. - Unde pleci? Cum
să pleci? -
Mă distrugi cu cuvintele tale nebune.
Sunt departe, departe și gândul mă
doare,
Durerea-i adâncă şi clipele-s grele
Când noaptea e lungă şi timpul e mort,
Iubirea arde gradina viselor mele.
PRINŢUL DIN POVEȘTi
Din perla aşteptării, din vis mi-ai apărut,
Din lacrima de dor a frumuseţii,
Din picătura de argint şi din tumult,
Din împlinirea şi dorinţa vieţii,
Din frumuseţea sufletului şi-a privirii,
Din zâmbetul cu înţeles divin,
Din gingăşia dorului şi a iubirii,
Ai apărut din zambet cu parfum.
Făptura ta ce-a adunat misterul
Cuprins-a nălucirea minţii omeneşti
Și necuprinsul foşnet al durerii,
De-aceea, pentru mine eşti...
prinţul din poveşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu