România

România

luni, 20 februarie 2017

Metamorfozele inimii > Nicolae Vălăreanu-Sârbu

Nicolae Vălăreanu-Sârbu, Sibiu
















                             DOAMNĂ

               Am scris pe file brodate cu iubire
               cuvinte caligrafiate-n poezie,
                    sunt pentru tine doamnă, la venire
                    dar grije ai, să nu fie târzie.

                             În vara asta leneşe şi caldă
                             nimic nu este foarte important,
                                  norii grei în apa lor se scaldă,
                                  visul nostru-i plin şi eclatant.

                                            Vin anii grei de brumă şi de ger
                                            când viaţa trece-n grabă fără tihnă
                                                 iar timpul nostru-i pasager
                                                 şi nesfârşitu-i pace-n odihnă.

                                                           Mă strâng în carte din poeme
                                                           nu mai aştept niciun răspuns,
                                                                aş vrea de poţi cât este vreme
                                                                cu mir pe frunte să fiu uns.

                                                                          La masa mea de scris de-acasă,
                                                                          o lume de tăcere mă îndeamnă
                                                                               fără nicio nuntire de mireasă,
                                                                               să te iubesc frumoasă doamnă!



















                                     TU EȘTI FEMEIE

                              Tu eşti femeie-n dosul ierbii
                              Placerea chinului s-o frângi,
                                        Cu ochii tăi se adapă cerbii
                                        În braţe gândul când îl strângi.

                                             Tu esti femeie-
n plâns de crini
                                             Durerea apei, alb cuprinsă,
                                                       un arc de ploi peste arini,
                                                       În curcubeu cu vocea stinsă.

                                                            Tu esti femeie în glasul nopţii
                                                            Umbra risipei de veşminte,
                                                                      Foșnirea mea la pragul porţii
                                                                      Când tu mă chemi fară cuvinte.






















                                                                             UN SĂRUT PÂNĂ LA GLEZNĂ

                                                                                 Strop de vin pe buze arse
                                                                                 Toamna ne desfată-n cupe,
                                                                       Un sărut cu joc de farse
                                                                       Vine gândul să-mi ocupe.

                                                             Tu vei înflori pe geana
                                                             De lumini în râsul lunii,
                                                   Eu goli-voi damigeana
                                                   Să mă îmbăt precum nebunii.

                                         În fântâni cu ceru-n apă
                                         Îţi voi desena făptura
                               Pân' la vremea care-adapă
                               Cu nelinişti băutura.

                               Şi topit de grija morţii
                               Mă voi dărui în beznă,
                                         Scrijelind pe pragul sorţii
                                         Un sărut până la gleznă.

                                         Tu vei nărui frustrarea
                                         Când plăcerea sparge clipa,
                                                   La fereastră-n valuri marea
                                                   Streaşină-şi pune aripa.

                                                             Ploile se-aud în noapte
                                                             Ca într-un somn sfios de crini,
                                                                       Noi am ars iubirea-n şoapte
                                                                       Şi adormim ca doi străini. 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu