 |
| Mirela marcoci - Spania |
Fremătând iubirile
Ții minte prima vară,
vânam toate apusurile
și luna în fapt de seară,
ne mângâia săruturile.
Când marea ne-asculta,
tăcându-și la țărm valurile,
nisipul mut, sculpta
pe pânza plajei trupurile.
Neștiutoare lume, dormea,
noi ne-mpleteam visurile,
întreg universul privea,
cum îi furam sclipirile.
Albastrul mă-nvăluia,
oglinzând cerului, privirile,
noaptea se-ncuia,
cu noi fremătând iubirile.
Ții minte prima vară,
au înțepenit vremurile,
iubite privește afară,
ni s-au întors anotimpurile.
Nu vreau
Nu vreau să-mbrățișez
eternitatea,
Ci doar în gând fugar să galopez,
Să-i mângâi penei albe puritatea,
Doar efemer cuvântul să-l veghez.
Nu vreau să îmi pavez drumul cu
vise,
Poleite cu oarbe veșnicii,
Ci doar cu țeluri ce mi-au fost
promise,
S-ating cu talpa mărgini de
cipcii.
Nu vreau să mor în dulcea
nemurire,
Să fiu nemuritoare cât trăiesc,
Să-nmoi penița în nesfârșire,
Cu-albastrul venelor să
zugrăvesc.
Nu vreau să fiu doar un cobai al
muzei,
Să fiu eu muza, tu al meu poet,
Să-ți sorb himeric din al roșu
buzei,
Să fim rime pereche în duet...
Roșu trandafir
Trandafir cât de mândru ești,
Cu petala roșul sângelui,
Ah câte pasiuni trezești,
Tremurând buza păcatului.
Nu ți-e teamă că veștejești
Singur sub mrejele iernii?
De ce nu înveți să iubești?
Curând vei rămâne cu spinii!
Vei dori să poți să prețui
Sărutul interzis în trecut,
Te întrebi ce-ai putea dărui,
Când roșu-n petală va fi slut.
Te minți că trăiești din iubiri,
Hrană de iluzii deșarte,
O himeră în oarbe priviri,
Parfum ce în aer se-mparte.
Petala îți va fi albit,
Pătată cu lacrimi de sânge,
Vei tânji dup-al tău venit,
Privind cum iarna te ninge.
Trandafir ce mândru ai fost,
Coroana plutește pe vânturi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu