România

România

duminică, 5 februarie 2017

Metamorfozele inimii > Mirela Marcoci - poezii de dragoste

Mirela marcoci - Spania

















                                                      Fremătând iubirile

                                                      Ții minte prima vară,
                                                      vânam toate apusurile
                                                      și luna în fapt de seară,
                                                      ne mângâia săruturile.

                                                                     Când marea ne-asculta,
                                                                     tăcându-și la țărm valurile,
                                                                     nisipul mut, sculpta
                                                                     pe pânza plajei trupurile.

                                       Neștiutoare lume, dormea,
                                       noi ne-mpleteam visurile,
                                       întreg universul privea,
                                       cum îi furam sclipirile.

                                                                     Albastrul mă-nvăluia,
                                                                     oglinzând cerului, privirile,
                                                                     noaptea se-ncuia,
                                                                     cu noi fremătând iubirile.

                                       Ții minte prima vară,
                                       au înțepenit vremurile,
                                       iubite privește afară,
                                       ni s-au întors anotimpurile.

















                                                                                      Nu vreau

                                                                   Nu vreau să-mbrățișez eternitatea,
                                                                   Ci doar în gând fugar să galopez,
                                                              Să-i mângâi penei albe puritatea,
                                                              Doar efemer cuvântul să-l veghez.

                                                    Nu vreau să îmi pavez drumul cu vise,
                                                    Poleite cu oarbe veșnicii,
                                               Ci doar cu țeluri ce mi-au fost promise,
                                               S-ating cu talpa mărgini de cipcii.

                                     Nu vreau să mor în dulcea nemurire,
                                     Să fiu nemuritoare cât trăiesc,
                                Să-nmoi penița în nesfârșire,
                                Cu-albastrul venelor să zugrăvesc.

                      Nu vreau să fiu doar un cobai al muzei,
                      Să fiu eu muza, tu al meu poet,
                 Să-ți sorb himeric din al roșu buzei,
                 Să fim rime pereche în duet...






















            Roșu trandafir

     Trandafir cât de mândru ești,
     Cu petala roșul sângelui,
          Ah câte pasiuni trezești,
          Tremurând buza păcatului.

               Nu ți-e teamă că veștejești
               Singur sub mrejele iernii?
                    De ce nu înveți să iubești?
                    Curând vei rămâne cu spinii!

                              Vei dori să poți să prețui
                              Sărutul interzis în trecut,
                                   Te întrebi ce-ai putea dărui,
                                   Când roșu-n petală va fi slut.

                                             Te minți că trăiești din iubiri,
                                              Hrană de iluzii deșarte,
                                                   O himeră în oarbe priviri,
                                                   Parfum ce în aer se-mparte.

                                                        Petala îți va fi albit,
                                                        Pătată cu lacrimi de sânge,
                                                             Vei tânji dup-al tău venit,
                                                             Privind cum iarna te ninge.

                                                                  Trandafir ce mândru ai fost,
                                                                  Coroana plutește pe vânturi...






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu