Dragobete - Sărbătoarea Iubirii Românești, la trecerea dintre anotimpuri

Eugenia Enescu-Gavrilescu

În fiecare an, la 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele, Sărbătoarea Iubirii.     

Pierdută în negura vremurilor, această sărăbătoare îi este dedicată zeului tinereții, al veseliei  și al iubirii, fiind preluată de la înaintașii noștri daci, acesta fiind  protectorul tinerilor și patron al iubirii.

Proveniența numelui Dragobete vine din limba dacă, format din cuvintele „trago” - țap și „pede” - picioare, acestea transformându-se în „drago”, respectiv, bete, dacii având o divinitate pe care o celebrau în această perioadă a anului.

Urmând firul unor legende, se pare că Dragobete (numit și „Cap de primăvară”, „Năvalnicul” sau „Logodnicul Păsărilor”) nu era altul decât fiul Babei Dochia (fiica regelui

dac Decebal), un flăcău foarte chipeș și iubăreț, care seducea toate femeile care îi ieșeau în cale.

       Dragobetele, din punct de vedere calendaristic,  coincide cu sărbătoarea ortodoxă „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Multe din sărbătorile dacice au fost înlocuite de Biserica Ortodoxă Româna cu sărbători religioase, schimbâdu-li-se semnificația.

În multe zone din țară, unde este sărbătorit Dragobetele, ajunul acestei sărbători este considerat la fel de magic, ca și  noaptea de Bobotează. În acea seară, tinerele care doresc să-și cunoască ursitul își  pun sub pernă busuioc sfințit; ele așteaptă ca Dragobetele să vină în visul lor însoțit de ursitul mult visat.  

Tinerii necăsătoriţi cred că Dragobetele le aduce în cale sufletul-pereche dacă respectă tradiţiile din vechime: să declare persoanei iubite că o va  iubi şi o va ocroti toată viaţa.

Odinioară, când era vreme frumoasă, tinerele şi flăcăii, îmbrăcați în haine noi, țesute în casă, se întâlneau în ziua de Dragobete în fața bisericii  și porneu împreună spre pădurile și luncile din apropierea satului lor să culeagă flori de primăvară: ghiocei și viorele. Cu toții  cântau și se veseleau, sperând că  voia bună prevestește o nouă iubire.  Mai mult, cu toții  sperau că voia bună le poartă noroc. Când era vreme urâtă, grupul de tineri care-l sărbătoreau pe Dragobete se aduna la casa unui burlac sau a unui gospodar de frunte în comunitatea respectivă şi-l omagia pe Dragobete, Zeul iubirii. Pentru această întâlnire, gazda pregătea o masă festivă, cu bucate şi băuturi preparate în acea gospodărie.  În prima parte a sărbătorii, fiecare povestea amintirile frumoase trăite la sărbătoarea Dragobetelui din anul trecut; apoi gustau din bucatele pregătite de gazdă, iar prăjiturile în formă de inimioară erau preferatele oaspeţilor.

De Dragobete, tradiția spune că nimeni nu trebuie să fie trist sau să plângă, deoarece tristețea va atrage ghinioanele asupra persoanei respective tot anul.  

Este de bun augur ca în ziua acestei sărbători  să predomine voia bună, ca această stare de spirit să se mențină un an întreg în viața celor care petrec în ziua de Dragobete.  

Tot în această zi, de Dragobete, mesajul de dragoste pentru persoana iubită poate fi interpretat și în funcție de numărul florilor primite de la omul cel drag.  Când acesta îi oferă iubitei un fir de trandafir, darul său are o semnificație precisă: "Ești doar a mea". Când îndrăgostitul îi dăruiește iubitei trei trandafiri, mesajul lui înseamnă: "Suntem făcuți unul pentru altul"; dacă de Dragobete o tânără primește cinci trandafiri, declarația  de dragoste pe care o primește este fără echivoc: "Te iubesc!" . În schimb, dacă fata primește un bughet cu șapte trandafiri, de Dragobete,  atunci iubitul vrea să-i spună :”Mă  simt mai puternic alături de tine". Mai există și varianta când buchetul dăruit persoanei iubite este impresionant și adună 101 trandafiri; atunci, cadoul tânărului  reprezintă o cere în căsătorie.  Potrivit unei tradiții străvechi, de Dragobete gospodinele care păstrează tradiția „ritualul busuiocului” seamănă  busuioc în răsadnițe, apoi îl îngrijesc  până în ziua de  Sfântul Gheorghe. În acea zi, busuiocul este mutat afară, în grădină. Ulterior, busuiocul semănat de Dragobete este  folosit în descântece care atrag norocul, dar și în tratamente pentru sănătate, deoarece acest busuioc are puteri magice.

În această zi, țesutul, cusutul si toate treburile cotidiene, ce se practică în gospodărie sunt interzise. Totuși, de Dragobete este admisă curățenia, deoarece, prin tradiție, se crede că această îndeletnicire, împlinită de gospodine - de tinere și de neveste -, aduce spor și revigorare fizică.
O superstiție din popor spune că persoanele care nu-l sărbătoresc pe Dragobete  sunt pedepsite de acesta și nu vor avea noroc de persoana iubită în acel an.