Doina Bârcă - București |
ÎN PALMA
TA…
În palma ta un foc aș stinge
Cu mersul orelor târzii,
Zâmbind atunci când se prelinge
Un diamant din ochii tăi căprui.
Șoptind în taină la ureche
Vorbe ce voi a le-nțelege,
Convinsă sunt că în iubire
Îți este dragă orice lege.
Mergînd cu toamna călăuză
Pe-alei unde se pierde cerul,
Sorbeam mirosul ei de frunze
Când ploaia îți mângâia părul.
Și când îmbrățișarea udă
Pe amândoi ne contopea,
În pumnul meu te-aș fi ținut o viață,
Să-nmugurești în palma mea.
DAR DE NUNTĂ
Stinge-mi focul din inimă
Cu apa strânsă din rouă,
Nu lăsa dor s-o răpună,
Ori să o rupă în două!
Când veneai ieri de la vie,
În ia ce știi s-o porți,
Rămânea în urma ta,
Doar miros de struguri copți.
Lacom te-aș fi sărutat,
Gura ta a mea să fie,
Și pe dat m-am hotărât:
Inima să ți-o dau ție.
Dar de nuntă să îți fac,
Un mănunchi de busuioc,
Și-un inel din praf de stele
Dragostea mea ca un foc.
Să te-nvăț să-ți prinzi marama,
De femeie măritată,
Peste părul negru corb,
Trupul tău curat de fată...
Să îți duci viața cu rost,
Că dorința mi-o aprinzi,
Floarea mea din Rai creștin,
Ce-n lumină mă ascunzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu