 |
| Nicolae VASILE - București |
PULBERE DE IUBIRE
Pășeam
sfios
pe
scara infinitului,
pornind
din iubire,
țintind
spre nemurire,
te
îmbrățișam,
să
mă iei cu tine-n zbor,
simțem
că mușchii nu mai vor,
să
mă lipesc de tine,
să
mă topesc de bine.
Vom
fi cândva doar gând,
departe
de pământ,
radiind
în univers
ceva
ce mulți n-au înțeles.
Pulbere
de stele,
noi
vom fi,
cu
ploaia, pe pământ
vom
reveni,
iubirea
noastră
va
trăi din nou,
făcând
universului cadou
semințe
de viață,
celule
de iubire,
născute
din tine și din mine.
GHIOCEI ȘI SUFLETE
Mergeam
prin pădure,
călcam
apăsat
peste
frunzele uscate
de
Dumnezeu aruncate,
printre
copacii viguroși,
falnici
și frumoși.
Căutam
ghiocei,
era
prima mea tentativă,
școlărească
inițiativă,
pentru
învățătoare,
să
fie mai înțelegătoare.
Deodată,
unul
mi-a ieșit în cale,
mic,
firav,
privind
spre soare,
reușise
să strapungă,
frunze
moarte să învingă,
dându-și
energia toată,
la
lumină să razbată.
Deodată,
m-am
simțit izolat
și
de griji înconjurat,
în
ce lume am intrat?
Nu
știam ce să mai fac,
pe
unde o să mai calc,
sub
orice frunză
putea
fi un ghiocel,
fără
a vrea, fără a ști,
aș
putea călca pe el!...
Așa
este și în viață,
suflete
firave,
ce
le-avem în față,
am
putea călca pe ele,
fără
minte,
fiindcă
nu mai privim
deloc
în jos,
ci
doar în sus și înainte.
DESTIN
Regina
mea în cele multe,
și-n
altele ce or să vină,
privește-n
sus și înainte,
nu
la-ntuneric, spre lumină!
Destule-s
rele-n lumea asta,
nu
le lua pe toate-n seamă,
doar
poți să le vezi și basta,
le-nțelegi,
dar nu ai teamă!
Creația
în viață și în artă,
dincolo
de bine și de rău,
cu
inteligență promovată,
îndeplini-va
destinul tău.
Chiar
de nu totul va fi bine,
nu
căuta cuiva vreo vină,
relele
se duc de la sine,
și
ele-s de esență divină.
Când
acestea or să treacă,
privește-n
jurul tău senină,
totul
vine, totul pleacă,
păstrează-ți
aura divină!
DACĂ AȘ FI!...
Dacă
aș fi un cânt
aș
sta la tine-n gând,
și-aș
fi cu tine mereu,
oriunde
și oricând!
Dacă
aș fi un vers,
pentru
tine ales,
și-aș
fi în mintea ta,
deloc
n-aș mai pleca!
Dacă
aș fi un vis,
de
Dumnezeu trimis,
aș
sta la tine-n somn,
cu
tine să tot dorm!
Dacă
aș fi un dor,
aiurea
călător,
ți-aș
ocoli sufletu’,
să-ți
fie mai ușor!
Dacă
aș fi o lumină,
de
natură divină,
aș
avea o speranță,
să
luminez a ta viață!
Dar
nimic nu sunt,
un
muritor, așteptând,
oriunde
și oricât,
al
tău farmec sfânt.
UNDE DE IUBIRE
Îndrăgostiții
nu
se întâlnesc,
nu
se despart,
se
știu din totdeauna
și,
împreună,
ca
două unde,
infinitul
îl străbat.
Din
când în când,
fără
un calcul,
unul
sau altul
întâlnește
un obstacol,
se
cheamă moarte,
îl
depășește
și
merge mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu