 |
| Vasile Coman - Ploiești, jud. Prahova |
DESCÂNTEC DE
DRAGOBETE
Of! Frumosul Dragobete
ce unești băieți cu fete,
busuioc sub pernă pun
să-mi aduci omul cel bun,
vino și nu mai pleca
să nu-mi crape inima.
Eu, cu apă neîncepută
descânt calea neștiută,
zic de dragoste cu miere
să am în suflet mângâiere,
adu-mi, azi, neîncetat
falnic și frumos bărbat,
ca o floare fermecată
ca lumina adevărată,
aripi să am de la înger
să nu plâng...nici să nu sânger,
buzele ca pâinea caldă
sărut trupul ce se scaldă,
în izvorul nesecat
să-mi fie al meu bărbat,
ochii blânzi de mielușel
să fie un frumușel,
de se va plimba prin sat
să oprească pe-nserat
la căsuța cu pridvor
să-mi aline al meu dor
să îl iau pe după gât
dorul ce mi l-am dorit,
gura de-i voi săruta
el in veci nu va uita.
ce unești băieți cu fete,
busuioc sub pernă pun
să-mi aduci omul cel bun,
vino și nu mai pleca
să nu-mi crape inima.
Eu, cu apă neîncepută
descânt calea neștiută,
zic de dragoste cu miere
să am în suflet mângâiere,
adu-mi, azi, neîncetat
falnic și frumos bărbat,
ca o floare fermecată
ca lumina adevărată,
aripi să am de la înger
să nu plâng...nici să nu sânger,
buzele ca pâinea caldă
sărut trupul ce se scaldă,
în izvorul nesecat
să-mi fie al meu bărbat,
ochii blânzi de mielușel
să fie un frumușel,
de se va plimba prin sat
să oprească pe-nserat
la căsuța cu pridvor
să-mi aline al meu dor
să îl iau pe după gât
dorul ce mi l-am dorit,
gura de-i voi săruta
el in veci nu va uita.
Așa să-mi ajute mie
descantecul pe vecie,
să am leac, ce-am descântat
celui mai frumos bărbat.
descantecul pe vecie,
să am leac, ce-am descântat
celui mai frumos bărbat.
Descantecul de la mine...
leacul de la Dumnezeu....
Dar să fie cum vreau eu!
leacul de la Dumnezeu....
Dar să fie cum vreau eu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu