Metamorfozele inimii > Constantin Triță - poezii de dragoste

Constantin TRIȚĂ - Piatra-Olt, jud. Olt

          IUBITA MEA

Iubita mea, sărută-mă pe vise,

Mă înfăşoară-n braţe şi-n cuvânt,

          Închide-acum ferestrele deschise,

          Şi-aruncă tandru... ultimul veşmânt.

                    Deschide-te şi mi-te dăruieşte,

                    Dezbracă-mă şi-nvaţă-mă să zbor,

                              Chiar dacă luna, încă, mai bârfeşte,

                              Iubeşte-mă... la margini de izvor.

                                        Dă-mi buzele şi sânii ca de piatră,
                                        Să îi frământ şi să le dau putere,

                                                  Nelinişti de mai sunt, acum, le iartă,

                                                  Iubeşte-mă... când inima ţi-o cere.

                                                            Iubita mea... sărută-mă pe clipe

                                                            Şi pe ascunzişuri care mă-nfioară,

                                                                      Când visele încep să prind-aripe

                                                                      Şi trupul meu... în trupul tău coboară.

                                                                                     TE-NFĂȘOR CU-A MEA IUBIRE

                                                                                         Ţi-aş tot spune dulci cuvinte,

                                                                                         Stelele când pier în noapte,

                                                                               Alungând luna...ce minte,

                                                                               Rătăcită... printre şoapte.

                                                                   Ţi-aş topi pe buze, dorul,

                                                                   Adunând nectar din sâni,

                                                         Mângâind apoi piciorul
                                                         Ce mă vrea, de săptămâni.

                                               Şi-n a coapsei fierbinţeală

                                               M-aş ascunde fericit,

                                     Fără urmă de-ndoială,
                                     Clipa, că mi sa-mplinit.

                                          Te-nfăşor cu-a mea iubire,
                                          Tu, adânc mă-ncolaceşti

                                Şi mă prinzi cu mii de fire,

                                Când în ochii mei, priveşti.

                                Vorbe calde ti-aş tot spune,

                                În ureche... picurând,

                      Când tu arzi ca un cărbune

                      Şi-n adâncul tău, pătrund.

              MI-E IUBIREA ÎN VACANȚĂ

                  Mi-e iubirea în vacanţă,

                  Gândurile îmi sunt reci,

                            Parc-aş fi fără substanţă

                            Rătăcit... printre poteci.

                            Mi-e iubirea-n vârf de munte,

                            Tot jucându-se cu-n nor,

                                      Clipa vieţii vrând să-nfrunte

                                      Lâng-o aripă de dor.

                                      Mi-e iubirea-n Bucovina,

                                      Unde-i cerul larg deschis

                                                Şi-aruncând mereu lumina,
                                                În adâncul unui vis.

                                                Mi-e iubirea... unde oare?

                                                Asteptându-mă să vin

                                                          Şi să pun o sărutare,

                                                          Peste sânul ei virgin.

                                                          Mi-e iubirea tremurândă,

                                                          Strălucind de patimi vii
                                                                    Şi când luna stă la pândă,

                                                                    Dornică de nebunii.