Metamorfozele inimii > Gabriela-Mimi Boroianu - poezii de dragoste

Gabriela-Mimi Boroianu - Drobeta-Turnu Severin

                                                             M-AI ALES!

                                         Pe-al cerului albastru, cu stele-mpodobit,

                                         M-ai ales să-ți fiu Luna și-n noapte să-ți vorbesc,

                                         Când răsturnând tristețea, tăcerea te-a lovit

                                         Și-a răscolit în suflet fior neomenesc.

                                         M-ai ales să fiu mare și somnul să-ți veghez,

                                         Când legănat de gânduri drept țărm mi te întinzi,

                                         Iar rănile tristeții tu vrei să-ţi bandajez

                                         Cu sărutări de valuri când încă sângerezi.

                                         M-ai ales să fiu glie, în care să te-ngropi

                                         Și să-ncolțeşti ca spicul cu boabe de cuvânt,

                                         Iar strofele de spice când le aduni în snopi

                                         Să binecuvânteze iubirea pe pământ!

                                         M-ai ales să fiu vântul, ce bate-n asfințit

                                         Și răcorește codrul cu umbre de aramă

                                         Când dorul te cuprinde și glasu-a amuțit

                                         Iar telegarii lunii la car nocturn se-nhamă.

                                         Ai vrea acord de rime, în pieptul tău să bat.

                                         Imagini trecătoare când izvorăsc din gând

                                         Şi taina nesfârșită, ce visele-o desfac

                                         Cu-mpărăția nopții coboară pe pământ.

                    JURĂMÂNT

          Ca ploaia-n zbor mă risipesc

          Tot căutând cu-nfrigurare

                    O cale să te întâlnesc

                    Unind o zare cu-altă zare.

                    Mă răsucesc în curcubeu

                    De lacrimi dulci, amar surâs

                              Când dintre toate numai eu

                              Mă lupt să-ți fiu atât cât îs…

                              Când timpul trece nemilos

                              Iar vorbele se pierd în vânt,

                                        Păstrez doar clipa de frumos

                                        Ce mi-ai sădit-o într-un cuvânt.

                                        Dar visul urcă tot mai sus

                                        Mi-e teamă că nu-l pot atinge

                                                  Și-atât de multe-ar fi de spus

                                                  Când depărtarea ne învinge.

                                                  Mai pune-o vorbă într-un vers

                                                  Legat în razele de lună

                                                            Să știu pe unde am de mers

                                                            Când soarele o să apună.

 

                                                            Iar dimineața la izvor

                                                            Să scapi în apă un suspin

                                                                      Ca după glasul unui dor

                                                                      Să pot mai repede să vin.

                                                                       Mă ning petală de cais

                                                                       Și zborului mă dau pe vânt

                                                                                 De veșnicia ne-a învins

                                                                                 Rămânem prinși într-un cuvânt.

                                                                               MUZĂ DE BASM

                                                                     Te caut într-o lume de poveste

                                                                     Și-mi întinzi mâna, să pășesc în ea,

                                                                Dar uiți că floarea pe care-o dorești,

                                                                Sădită-e-n grădină altuia?  

                                                           Doinești cu glas de jale peste timp,

                                                           O vrajă țeși, și-mi prinzi sufletu-n ea,

                                                      Jurându-te pe zeii din Olimp,

                                                      Că-mi dai orice, să vin în lumea ta.

                                                 Vrăjită poate că aș îndrăzni,

                                                 Și aș păși în basmul creionat,

                                            Dar fără rădăcină aș muri,

                                            Sub ochiul tău, privindu-mă mirat.

                                       Tu nu iubești femeia care sunt

                                       Ci idealul pe care-l visezi,

                                  Eu sunt ce sunt, doar pe acest Pământ,

                                  Rupându-mă de-aici, ai să mă pierzi.

                             Păstrează visu-acesta minunat,

                             Rupt din povestea scrisă pentru mine,

                        Un fel de curcubeu ebrietat,

                        Pe cerul depărtărilor senine.

                   Iar eu pe scara visului urcând,

                   În basmul tău mereu voi reveni,

              Femeie muză veşnic surâzând,

              Ca un parfum ce versu-ţi v-a-mplini.