Metamorfozele inimii > Maria Călinescu - poezii de dragoste

Maria Călinescu - Galați

                                                   ÎNVAȚĂ CE-I IUBIREA

                                   Ascult gândul din mine:- Învață, ia aminte!

                                   - Iubirea, nu răsare, ascunsă în cuvinte,

                                   Ea trebuie culeasă din răsăritul care,

                                   Își leapădă menirea pe chipul tău de floare.

                    - Învață! Că iubirea, nu crește printre spini,

                    Culoarea și-o alege din ochii tăi blajini!

                    Parfumul, ca și-n floare e unic în iubire,

                    E mai suav decât, un zâmbet de uimire.

                                                  - Iubirea-i simfonia în amintiri păstrate,

                                                  Unde-i sărutul dulce-mpletit cu mii de șoapte,

                                                  Leagă doar destine pe drumul către mâine,

                                                  Sub un botez de stele, din ploile divine!

                    - Iubirea este rană ce doare, chiar de, moare

                    E îngerul din tine cu aripi albe, care,

                    Te-nalţă, te coboară în lumile de vis,

                    Este cuvântul sacru, păstrat ca manuscris.

                                   - Învață, prețuiește, căci alții n-au simțit

                                   Nicicând în lumea asta, cum e să fii iubit!

                    AM SCRIS IUBIREA

            Am scris iubirea-n câmp cu maci
            şi toţi au spus atunci, tu taci!
            şi, când cădeau  ploi de petale
            am plâns durerea-n câmp de jale.

                      Am scris iubire-n flori de tei
                      şi au strigat cu toţii, piei!
                                şi-am plâns în lacrima de floare
                                şi am simţit în trup răcoare.

                                          Apoi am strâns flori de salcâm
                                          din cele ce-au căzut pe drum,
                                                    dar şi atunci m-au alungat,
                                                    să cânt iubirea, drept mi-au luat.

                                                              Să-mi cânt iubirea, n-am să tac,
                                                              e-averea mea, ce pot să fac?
                                                                        e hrana… sufletului meu,
                                                                        doar e, dar cred în Dumnezeu.

                                                              Voi scrie-o ‘n câmpul cu scaieţi,

                                                                   ei sunt ai nimănui, de vreţi,
                                                                        când lacrimi îmi vor curge lin
                                                                             voi scrie-o și-n câmp cu pelin.

                                                                     IUBIREA-I AERUL CEL DULCE

                                                                       Pășesc tăcut pe malul vremii,
                                                                       Caut răspuns la mii de gânduri
                                                                       Și parc-aș vrea în pragul iernii,
                                                                       Să-ngrop tristeți, adânc, în prunduri.

                                                        S-arunc, acum, lacrima-n râuri,
                                                        Să mulțumesc… cui o-neca-o,
                                                        Să uit de ea, să scriu de-a pururi,
                                                        De-o primăvară, de, mi-o da-o.

                                          Să nu-ntâlnesc lacustre temeri,
                                          Când voi da fila-n cartea vieții,
                                          Apus lumină vreau  pe umeri,
                                          Iar lacrimi, roua dimineții.

                           Din palid gând să fac visare,
                           Cu un sarut și-un vals în noapte,
                           Din toamne reci să iau culoare,
                           Să gust nectaru-a mii de șoapte.

                 Și-atunci când soare va apune
                 Spre nimb cu stele ne-om tot duce,
                 Și, îngerilor le vom spune:
                 - „Iubirea-i aerul cel dulce”.

Să n-aveţi teamă de-a iubi

Vă las să pribegiţi prin stele
S-alegeţi calea pentru vise,
În nopţi, să croşetaţi dantele,
Din iţe de amor să faceţi plase.
Să împletiţi din dragoste poveşti
Cu Feţi frumoşi, Ilene Cosânzene,
Pe bolta cerului să vă plimbaţi,
Să prindă cheag iubirea care vine.
Vă las imaginaţia să zburde
Când cerul nopţii este făr'de nori,
Luceafărul şi Luna pot doar vede
Cum liberi sunt ai dragostei fiori.
Să n-aveţi teamă de-a iubi.
Pe cer sunt îngeri ce vă ocrotesc,
Atunci când Luna doarme liniştit,
În răsăritul zilei, asta ei doresc.
Vă las să pribegiţi prin stele,
Indiferent de calea ce-aţi ales,
Şi chiar de dorurile-s grele,
Să nu uitaţi de-amorul ce-aţi cules.
Răsune-n noaptea care vine
Cântul iubirii care a rămas,
Regina nopţii ne va spune
Tumultul dragostei, în fiecare ceas.