 |
| Maria Ciobotariu - Brașov |
CLIPA DE VIS
N-am simţit
când amurgul se apropia,
dintr-un albastru crud
peste unduirea firelor de iarbă
o lumină palidă
acoperea gândurile noastre
care curgeau,
acolo unde izvorul
se întâlneşte cu cerul
o boare de vânt
într-un spaţiu muzical
dansăm împreună prin timp
cuprindem cu privirile muguri de stele,
tainică frumuseţe a lumii
cu paşi timizi ştergem furtuni
din necuprinsul destin
încerc să ridic braţele
păstrând echilibrul,
măsurând noaptea desprinsă
din ceasul iubirii
petale din razele lunii cad peste noi
respir aerul cald din clipa de vis.
dintr-un albastru crud
peste unduirea firelor de iarbă
o lumină palidă
acoperea gândurile noastre
care curgeau,
acolo unde izvorul
se întâlneşte cu cerul
o boare de vânt
într-un spaţiu muzical
dansăm împreună prin timp
cuprindem cu privirile muguri de stele,
tainică frumuseţe a lumii
cu paşi timizi ştergem furtuni
din necuprinsul destin
încerc să ridic braţele
păstrând echilibrul,
măsurând noaptea desprinsă
din ceasul iubirii
petale din razele lunii cad peste noi
respir aerul cald din clipa de vis.
E CEAS DE
SĂRBĂTOARE
Mă întorc la tine...
descătușez tăcerile
cu aripile dorului
să gust bucuria
răsăritului
mi-e sufletul curat
și viața surâde în cercuri
de lumină
cad fulgi din spirala
timpului
pășesc desculță,
înflorind
chemarea ta
întorc clipa ce țese
anotimpuri trecute
cu singurătatea din noi
zăpezile au adormit în
jur...
stelele prind să răsară
dincolo de nori
E sărbătoare,
să trecem împreună
prin poarta dintre ani,
când noaptea îngenunchează
în fața iubirii sub magia
de astre
și zorii renasc din albe
ninsori.
PRIMA IUBIRE
Stau,
la hotarul dintre
două inimii
țin în palmă sărutul nopții
inocent și pur
stelele știu să privească
pașii de început sau
sfârșit
dintre lacrimă și zâmbet
e greu să adun
bucăți împrăștiate
de cuvinte
cântecul nostru
a rămas o umbră
într-un cerc închis
privirea ta
dansează printre
fluturi
păstrăm în suflet
nectarul primei
iubiri
luna măsoară distanța
dintre pământ și cer
când zorii se arată
în universul nostru
DORUL
Te visez,
sculptând cuvinte
cu privirea,
patimi oglindite
în undele lacului
umbrele stelelor
din liniştea stelară
mă trezeşte aerul divin
al dimineţii
porţile se deschid
din colţuri parfumate
sub razele soarelui
alungând melancolia
din nectarul gândurilor
a rămas o picătură
de rouă pe frunte
dansează în potirul iubirii
o magie ce arde în imagini
lecuieşte dorul...
din suflete pereche.
cu privirea,
patimi oglindite
în undele lacului
umbrele stelelor
din liniştea stelară
mă trezeşte aerul divin
al dimineţii
porţile se deschid
din colţuri parfumate
sub razele soarelui
alungând melancolia
din nectarul gândurilor
a rămas o picătură
de rouă pe frunte
dansează în potirul iubirii
o magie ce arde în imagini
lecuieşte dorul...
din suflete pereche.
PLĂPÂNDE AMINTIRI
Mă-ntorc să te caut
în grădina sufletului
fir nevăzut
la hotarul de nesomn
lacrimi furişate
în noaptea adâncă
vis de furtună
străin din aştri
necunoscuţi
clipa se scurge
în pulberea serii
păstrez în mână
floarea ce mi-ai dăruit
fiorul iubirii noastre
simt,
cum se desface
petală cu petală
şi cade-n apa timpului
rămân în urmă cercuri...
aripi albe,
plăpânde amintiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu