ACOLO, UNDE-ÎNTOARCE VÂNTUL…
Acolo, unde-întoarce vântul,
Șchiopătând printre petale,
Te-aștept cu inima și gândul,
Legănat de dor și jale...
În taină-n vânt sub cer de zâmbet,
De dorul tău și luna-a plâns...
Și vântul luminează-n umblet,
Doi ochi frumoși când lacrimi nu-s...
Ai rupt o floare și-o petală,
A căzut dintr-o poveste...
Și clipa gri-n noaptea fatală,
S-a pierdut și nu mai este...
De sus, albastră curge luna
În ochii celor ce iubesc...
Și floarea, parfumează mâna,
Acelor care le strivesc...
Acolo, unde-întoarce vântul,
Șchiopătând printre petale...
O lacrimă cade-n cuvântul,
Îmbrăcat în vise goale...
UN UNIVERS CĂZUT ÎN PLOI…
Se stinge-n noaptea ruginie,
Amurgul serilor pustii...
Prin norii plânși, luna nu știe,
De ce-ai plecat, când ai să vii?!
Afară-i noapte fără stele...
Pudrat de iarnă, plânge-un nor...
S-a dus din gândurile mele,
Mirajul clipelor de dor...
Aștept o zi...ce nu mai vine...
Și toate nu-s la locul lor...
În liniștea de ploi divine,
Tu n-ai să știi cum doare-un dor!
Îmi sting durerea-n glasul serii...
Și ninge...ninge peste noi...
Și crește-n lacrima durerii,
Un Univers căzut în ploi...
Se stinge-n noaptea ruginie,
Aroma serilor pustii...
Un vers ce plânge-n poezie,
Tu niciodată n-ai să-l știi!
CĂLĂTOR HOINAR…
Ai smuls din noapte-o stea din cer...
Și luna albă se aprinse,
Plutind prin ploi de stele, ninse,
Sub pleoapa nopții-n efemer...
Prin viață călător hoinar,
Ai fost o pată de culoare...
Mi-ai pus și luna la picioare
Și zâmbete mi-ai dat în dar...
Când vântul suflă legănat,
Desculță-n pași de balerină,
În zbor de flutur prin grădină,
M-ai amețit cu-n sărutat...
Plutesc cu vântu-n urma ta...
Un flutur asortând culoarea,
Cu florile de măr, în floarea
Ce crește-n timpuri, undeva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu