Scriitori contemporani - Constantin-Nicolae GAVRILESCU, Astăzi, facem legământ

Constantin-Nicolae GAVRILESCU - România

          ASTĂZI, FACEM LEGĂMÂNT

                    Se rostogoleștre astrul

                         zilelor înfierbântate,

                              umbrele de la crepuscul

                                   par a fi înaripate,

                                        îngeri negri, dau fioruri

                                             sufletelor întristate,

                                                  năluci tainice în zboruri

                                                       au puteri nelimitate.

                                                            Întunericul domnește

                                                                 peste lumea-ndurerată,

                                                                      suferința-i scormonește

                                                                           lăsând-o paralizată,

                                                                                fără de nicio speranță

                                                                                     agonia-i prelungește,

                                                                                          plutind în nesiguranță

                                                                                               durerea se adâncește.

                                                                                                                     Sumbre vești de după colțuri

                                                                                                                zvonuri de globarizare,

                                                                                                           mii de oameni prinși în lanțuri

                                                                                                      sclavi la porți imaginare,

                                                                                                 planuri de-nrobire-n masă

                                                                                            uneltiri nerușinate,

                                                                                       lugubre fețe-n grimasă

                                                                                  pregătind asasinate.

                                                                            Timpul trece-ncet, se scurge,

                                                                       soarele răsfață zarea,

                                                                  noaptea de coșmar se stinge

                                                             și dispare disperarea.

                                                        Neam de daci cu frunte lată

                                                   suntem toți pe-acest pământ,

                                              vom conduce lumea toată,

                                         astăzi, facem legământ.

24 februarie, Dragobete-n Sărbătoare, cântat de poeți români: Aneta Pioară, Ștefania Burnea și Ala Mîrza-Turbal

         Aneta Pioară
Râmnicu-Sărat, jud. Buzău

            ODĂ ZEULUI DRAGOBETE

          Tu, Zeu plăpând, tu, Zeu al nemuririi,
               June frumos, adept al fericirii,
                    Venit-ai pe lume cu farmec și dor
                         Să-nlănțui inimile celor ce vor.

                         Adus-ai pe lume pecetea iubirii,
                              Izgonind din suflete orgoliile firii.
                                   Tu vrei aproape să ne fii mereu
                                        Să-ntărești în suflet credința-n Dumnezeu.

                                        Fetele caută flori de năvalnic,
                                             Vâlvătăi de flăcări se înalță falnic,
                                                  Scântei de iubire urcă sus la cer,
                                                       Liniște și pace în lume, eu sper.

                                                       Tremură pe buze flori de ghiocei
                                                            În inimi tresar iubiri cu temei.
                                                                 Primăvara-și spune primul ei cuvânt
                                                                      Iubirea stropește reavănul pământ.

Ștefania Burnea

 Cerăt, jud. Dolj

                                                                                                     DE DRAGOBETE

                                                                                                  Înfloresc povești o mie,
                                                                                             DRAGOBETE stă să vie,
                                                                                        născut de Baba Dochie,
                                                                                   obiceiuri reînvie.
                                                                              Fetele-s mai zâmbitoare,
                                                                         se visează- noaptea-n care
                                                                    zburătorii vin călare
                                                               să le fure-o sărutare.
                                                          Busuioc își pun cu toate
                                                     și cu fețe-mbujorate
                                                își fac vise-naripate
                                           de iubiri adevărate.
                                          Ca să fie totul bine
                                               lasă munca pentru mâine,
                                                    strâng și ape cristaline
                                                         din zăpezi de pe coline.
                                                              Spală fețe de fecioară
                                                                                                și cu flori se înfășoară
                                                                                           să atragă, bunăoară,
                                                                                      iubitul de astă vară.
                                                                                 Și-l îmbie pe cărare,
                                                                            gândul li-este unul care
                                                                       pune flăcău la-ncercare
                                                                  dacă li-e sortitul,oare ,
                                                             pentru viața viitoare.
                                                        Românească e simțirea,
                                                   nu se pierd deloc cu firea,
                                              DRAGOBETE le dă știrea
                                         Cum să-și găsească iubirea.

                                                                                                

                                                                                                      

                                                                                                     

 Ala Mîrza-Turbal

Republica Moldova

                   DRAGOBETELE

                 Dragobete, Dragobete,

                      Pleacă iarna, pe-ndelete,

                           Tu pornești din nou la fete?

                                                                              Mii de ani, ușor, le prinzi,

                                                                         Le săruți și le aprinzi

                                                                    Inimile, cu-al tău foc,

                                                               Chiar în suflete-ți faci loc,

                                                          Liniștea să nu-și găsească

                                                     Și să se îndrăgostească!

                            Dragobete, Dragobete,

                                 Pleacă fetele, în cete,

                                      Ghiocei să-și prindă-n plete...

                                                                                       Flori apar de sub zăpadă,

                                                                                   Vor și ele să te vadă!

                                                                              Stol de fete-n zbor, frumoase,

                                                                         Ba fug iute, ba se lasă

                                                                    Prinse de cei dragi feciori

                                                               Și de-ai dragostei fiori...

                                       Dragobete, Dragobete,

                                            Tu faci fetele cochete,

                                                 Mândre, gingașe, - vedete!

                                                                                              Tu unești, din vremuri vechi,

                                                                                         Tinerii, perechi, perechi,

                                                                                    Viața să ne-o prelungească

                                                                               Și în veci să dăinuiască

                                                                          Limba, Datina, Iubirea,

                                                                     Neamul, Țara, Fericirea!

Iubirea sub semnul Dragobetelui - Maria Călinescu

Maria Călinescu
      București

                                   DRAGOBETE

                               E-un flăcău fără pereche,

                                    Prinde-o floare la ureche,

                                         Tânăr e, năbădăios,

                                              Nu e altul mai frumos.

                                                   Descântă, apoi desface,

                                                        De stau fetele pe ace,

                                                             Șiretlicuri, și, chiar fițe

                                                                  Știe, să le prindă-n ițe.

                                                                        Este  blând, dar, și cucernic,

                                                                             Declarându-se puternic,

                                                                                  În plasă ușor le prinde,

                                                                                       Patimi calde le aprinde.

                                                    Toți îl știu de, Dragobete,

                                                    Adorat de mult, de fete,

                                                    Știe taina, o dezleagă,

                                                    Când o fata-i este dragă.

                                                                                               Îl are pe vino-ncoace,

                                                                                          Inima,  nu îi dă pace,

                                                                                     De e blondă, sau e brună,

                                                                                În hor-o prinde de mână.

                                                                           Cu mijlocul prins în brâu,

                                                                      Greu îl poți ține în frâu,

                                                                 Vorbe dulci toarnă cu har,

                                                            Se strâng fete... furnicar.

                                                       Îi roiesc în jur, și-n dar

                                                  Îl sărută... este clar,

                                             Gust-amorul pe-ndelete,

                                        Cea mai mândră dintre fete.

DRAGOBETE, ZEU AL TINEREȚII

      S-au spus și s-au păstrat destul,

           Legende vii, povestioare,

                Înghesuite ca-ntr-un sul,
                     Ca brâu sfințit la cingătoare,

                          Se spune, și-ncă, nu de-ajuns,
                               Despre un Zeu al tinereții,
                                    De prin răstimpuri fost-adus,
                                         Simbolizând frumosul vieții.

                                              Legenda-ncepe cu-nceputul,
                                                   Născut de-al dacilor fior,
                                                        Și, din al rimelor, țesutul,
                                                              Al Babei Dochii, drag fecior.

                                                                                                    Cu-o simbolistică bogată,
                                                                                                Iubirii este protector,
                                                                                           Naturii-n cerc cu flori, brodată,
                                                                                      ‘nceputul… desfătărilor.

                                                                                 Când pomul a înmugurit,
                                                                            Flăcăi și fete-n strai frumos,
                                                                       Un joc încing „zburătorit”
                                                                  Prind fetele-n sărut duios.

                                                             De, fata s-a vrut sărutată,
                                                        Ea, o logodnă a consimțit,
                                                   De nu, va fi nemăritată
                                              Și, va avea an… chinuit.

                          Se spune că-n această zi
                               Și pasărea-și cată perechea,
                                    El, Dragobete, orice-ar fi,
                                         În rituri își zidește veghea.

                                              Cu busuioc ascuns sub pernă
                                                   La Bobotează, apoi păstrat,
                                                        Tot Dragobete țesea trena
                                                             Sânzienelor… de măritat.

                                                                  Născut în prag de Marțișor,
                                                                       Pe-o filă albă-n calendar
                                                                            Și-a lăsat haru-n văl de dor,
                                                                                 Pe veci, eroul legendar.

Dragobete, Sărbătoarea Iubirii la români - Marcel Șerb

Marcel Șerb - Brad, jud. Hunedoara

                                                                                      DATINA IUBIRII

                                                                                    O datina strabuna
                                                                                    Iubirea incununa,
                                                                          Si viata invie iara,
                                                                          In prag de primavara.

                                                                          Fecior de mama buna
                                                                          Din Dochie strabuna,
                                                                Frumosul Dragobete,
                                                                Renaste din poveste.

                                                                El Fat Frumos din munte
                                                                Din crestele carunte,
                                                      Topind zapezi trecute,
                                                      Trezeste patimi multe.

                      Coboara de la munte
                      Cu dorurile multe,
                                Fiind asteptat de zane,
                                In noptile senine.

                                Sub clar de luna plina
                                Cu doruri se ingana,
                                          Si in datina strabuna,
                                          In viata se cununa.

                                          Si aduc in lume iara,
                                          Frumoasa primavara,
                                                    O datina straveche,
                                                    Din DACIA cea veche.

                                                     Iubire de pamint
                                                     Iubire de ce-i sfant,
                                                               O taina a nemuriri,
                                                               Iubirea revenirii.

              Din iubirea lui Dragobete renastem la inceputul primaverii si dam sens…
              TINERETII FARA BATRINETE SI VIETII FARA DE MOARTE

                        DRAGOBETE

                  Astăzi cânta un sticlete,
                  Că e zi de Dragobete,
                            Dezlegare de izvor,
                            Si tucatul fetelor.

                                      Astăzi s-a deschiz zăgazul,
                                      A trecut iarna pârleazul,
                                                Si-a început să se dezghete,
                                                Că ne încălde Dragobete.

                                                          Primăvara e în drept,
                                                          Strângeti fetele la piept,
                                                                    Oferitile o floare,
                                                                     Că e zi de sărbătoare.

                                                                                                  Dragobete le încunună,
                                                                                                  A venit si vremea bună,
                                                                                        Începutul vietii în toate,
                                                                                        În natură, si la sate.

                                                                              Din bătrâni am mostenit,
                                                                              Cheful nostru de iubit,
                                                                    Bucuria reînvierii,
                                                                    La începutul primăverii.

                                                          Reînvierea în natură,
                                                          Pupa mândra tu pe gură,
                                                Cum se ciugule si ei,
                                      Porumbei pe bordei.

                                               Astăzi cânta un sticlete,
                                               Că e zi de Dragobete,
                                                         Reînvierea din străbuni,
                                                         PRIMĂVARA, oameni buni.

                                                                   „Iată-l colo pe Ion,
                                                                   Saltă viata-n el ca-n pom
                                                                             Iat-o colo pe Mărie,
                                                                             Bucuroasă că-i zglobie.”

                                                                                       Se striga la joc odată,
                                                                                        Primăvara în ogradă,
                                                                                                 Sâmbăta de Dragobete,
                                                                                                 Când tucau Moti la fete.